Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Etnografie
Olimpia Mureşan Apoi, norodul format pentru plecarea în pelerinaj, porneşte la drum, cântând pricesne dedicate Maicii Sfinte, cu crucea în faţă, dusă de feciori, urmaţi de fete şi femei, ca o formă de cinstire adusă Maicii Domnului, urmaţi de cei mai în vârstă. Creştinul, nu pleacă la drum fără „merinde în traistă” (pâine, ceapă, sare), cuţit, lucruri nu numai necesare dar şi protectoare18. Atunci ne adunam la beserică care vroiem să merem cu o săptămână înainte. Io am fost de 13 ori în pelerinaj la Nicula. Era norod demult, amu mărg cu trenu, cu maşini. Vineu 3, 4 bărbaţi mai bătrâni cu noi. Ne băgăm car cu cai şi ne strânjem fete mai tinere, ne făcem vărzare cu prune, cu curechi, cu cartofi, ne punem merinde. Ne punem şi sclănină cu noi da nu mâneam de dulce, ne punem să avem pă când ne întorcem, pă când vinem înapoi, atunci mâneam. Ne punem pepini, ne punem roşii, ardei. Eram căte 40-50 înt-on norod numa din Bobota, apoi mai erau apropepă atâţia din Derşida, din satu vecin, da separat de noi. Când plecam, ne adunam tăţi la beserică, ne făce popa binecuvântarea şi pornem19. De regulă, drumul se parcurge în 4 zile spre mănăstire şi 3 la întoarcerea spre casă. Se parcurge acelaşi traseu în fiecare an (exemplu norodul din Bobota) şi se respectau aceleaşi popasuri, orice abatere de la calea ştiută şi rânduită putând aduce nenorociri ori neajunsuri pelerinilor: Când merem în colo merem 4 zâlepăjos, avem tare bune locuinţe în care ne prime. Ave şură cu paie, cu fân, acolo ne culcam. Ne ducem câte o pătură cu noi şi cu aceie ne învălem sau când stătem jos la umbră să ne hodinim. De fiecare dată tăt la aceleaşi case înnoptam şi acuma care mărg, tăt acolo să opresc. Care mai trăiesc mai întreabă de noi20. La dus şi la întors, pelerini se roagă şi cântă. Bisericile întâlnite în drum sunt îndemnuri la rugăciune iar toate troiţele (răstignirile) pe lângă care trec sunt cinstite prin închinarea crucii de trei ori şi rugăciunea scurtă: Crucii tale ne închinăm, Cristoase/ Şi sfântă învierea tal O lăudăm şi o mărim!. Dacă pe drum se întâlneau două noroade, crucile se închină de trei ori, ca o cinstire a jertfei pelerinilor. Fiecare moment al zilei este marcat de rugăciunile potrivite: rugăciuni de dimineaţă, de seară, Acatistele maicii Domnului, Rozarul, cu cele trei stări: de mărire, de durere şi de bucurie, seara se face Paraclisul, Calea crucii cu suferinţele lui Isus, pelerinii comparând suferinţele lui Isus cu suferinţele îndurate pe drum. Sunt făcute şi rugăciuni pentru cei rămaşi acasă şi pentru cei grav bolnavi: Ducem cruce cu noi, cam de 2 metri, aceie o duceu bărbaţii şi feciorii. Merem tăt cântând şi rugându-ne. Tare mare căldură era pă timpurile alea şi bărbaţii aceie mai bătrâni zăceu să ne sculăm pă la 4 demineaţa şi să merem până pă la 9 până nu să încălzeşte. Când să încălze, ne trăjem pă şanţuri, pă la umbră şi până pă la 6 după-mniazăz stătem acolo la umbră şi ne tăt rugam, apoi pornem iară când să mai lăsau umbrile. Aveu bărbaţii cărţi de rugăciuni şi noi ştiem Tată nost, Născătore. Îs tare faine pricesnile, tăt drumul cântam: Nu lăsa, Măicuţă, Să pierim pe cale, Că noi suntem fii Lacrimilor tale... Sau Roagă-te la Fiul Tău Să ne tămădeşti de rău. Sănătate să ne dai Ca să te cântăm ca-n rai! Fiecare în lumea asta are un năcaz la suflet, pântu ace merem. Io, de când am fost de 9 ai, mi s-o aruncat aicea la ureche o bubă şi oriunde m-o dus părinţii la doctor nu s-o vindecat. Era mare buba şi tăt curje, nu putem umbla legată napoi ca alte fete, avem tăt timpu ofaşe legată. Pă când am vint, eram şi io legată napoi şi n-o mai curs, ţie îţi mulţumesc Tată Ceresc. După mai 18 Ivan Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Ed. Amacord, Timişoara, 1998. l9Inf. Iuhoş Reghina, n. 1931, Bobota, Sălaj, 2019. 211 Idem. 301
