Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

şi a ajuns să se bucure de stimă la cele mai înalte curţi. în opinia autorului, înfrângerea s-a datorat clasicelor tertipuri politice: violenţă, şantaj, mită. Cârciumarii au fost ameninţaţi cu retragerea dreptului de cârciumărit, iar notarii şi juzii locali cu demisia în cazul în care nu-1 susţin pe Szentiványi. E amintit şi elanul cu care unii preoţi români au propagat până şi în biserici sloganuri pro-Szetivănyi, considerând că victoria lui Pásztory ar reprezenta victoria maghiarizării. Se mai aminteşte că în fruntea grupului lui Szentiványi se află Constantin Lucaciu87.

Ca răspuns la aceste acuzaţii, într-un alt articol intitulat Să fie lumină!, se prezintă evenimentul dintr-o altă perspectivă. Se recunoaşte că monahul a dat dovadă mereu de patriotism, dar pierderea alegerilor nu este pusă pe seama considerentelor naţionaliste, aşa cum s-a invocat (preoţii români „radicalişti”, Constantin Lucaciu ş.a.). Autorul îl consideră pe Gyula Szentiványi la fel de patriot ca Pásztory. Despre cârciumari şi evrei, se spune că au fost cu toţii de partea monahului şi că în fruntea grupului lui Szentiványi nu a stat Lucaciu, ci Zsigmond Böszörményi, Pásztohy şi Darabánt. Se subliniază, totodată, că niciodată intelighenţia unui comitat nu s-a aliniat în spatele unui singur candidat, aşa cum s-a întâmplat acum. Astfel, faptul că „lucăcenii” au câştigat teren în Oaş nu se datorează lui Szentiványi, ci iluziilor în care s-a complăcut monahul88.

Aşa cum am menţionat, rezultatul acelor alegeri a fost contestat şi în instanţă89. După ce adepţii lui Pásztory au întocmit o petiţie, conţinutul ei a fost dezbătut la 4 februarie 1902. Preşedintele de judecată a fost Andor Paiss, petiţionarii au fost reprezentaţi de avocatul dr. Mór Bihari, iar Szentiványi de către dr. Lajos Ragályi. Candidatul victorios a fost acuzat că oferea câte 10 coroane pentru fiecare votant al său şi că existau secţii unde s-au consumat şi 160 litri de pălincă. Prin petiţie se cerea anularea alegerilor şi numirea lui Pásztory ca deputat. în răspuns, cealaltă tabără pune acuzaţiile pe seama dorinţei de răzbunare. Monahul considera că a fost înlăturat din mănăstirea Bixadului cu concursul lui Szentiványi, intrând, de aceea, în competiţia electorală. Şantajul şi ameninţările de care a fost acuzat Szentiványi, zice avocatul acestuia, au fost folosite tocmai de către Pásztory, iar în ceea ce priveşte petiţia, 9 dintre semnatari sunt analfabeţi, care nici măcar nu ştiu ce au semnat90. Curia a respins cererea petiţionarilor, acuzaţiile neputând fi dovedite91. Pásztory va mai candida în două rânduri pentru funcţia de deputat, de fiecare dată în cercul districtual Edelény, o dată în 190592 apoi în 190693, fiind însă înfrânt. Deşi monahul a continuat să se implice în viaţa politică a comitatului, vedem că nu a reuşit să se extindă la nivel naţional, neputând să facă din asta o carieră.

Pásztory s-a făcut remarcat în viaţa comitatului prin diferite acţiuni caritabile. încă din vremea când era egumen (anul 1889), presa a pomenit că acesta, în pragul sărbătorilor de Paşte, împarte ajutoare săracilor din zonă, indiferent de confesiunea acestora94; în 1892, atunci când locuinţa parohului greco-catolic Berinde din Călineşti Oaş a ars din temelii, îl vedem pe monah trimiţându-i acestuia accesorii casnice, haine şi alimente95. Altădată donează 20 de coroane pentru uniformele soldaţilor din regimentul 48 din comitat96, plăteşte 20 de coroane într-o colectă pentru ajutorarea unei femei, Rácz Istvánná, o sărmană cu 7 copii97. în timpul războiului,

Árkád Pásztory - o schiţă biografică

87 Heti Szemle, nr. 42, Satu Mare, 16 okt. 1901, p. 2.

88 Szamos, nr. 84, Satu Mare, 20 okt. 1901, p. 3.

89 Nagykároly és Vidéke, nr. 45, Cáréi, 7 nov. 1901, p. 3.

90 Budapesti Hírlap, nr. 34, Budapesta, 4 feb. 1902 p. 11.

91 Budapesti Hírlap, nr. 35, Budapesta, 5 feb. 1902, p. 11.

92 Pesti Napló, nr. 24, Budapesta, 24 jan. 1905, p.6.

93 Budapesti Hírlap, nr. 113, Budapesta, 25 apr. 1906, p. 6.

94 Szatmármegyei Közlöny, nr. 19, Cáréi, 7 máj. 1899, p. 5.

95 Heti Szemle, nr. 20, Satu Mare, 14 máj. 1902, p. 4.

96 Szamos, nr. 29, Satu Mare, 11 ápr. 1907, p. 3.

97 Szamos, nr. 9, Satu Mare, 12 jan. 1913, p. 5.

28