Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Ciprian-Emanuel Honca

Maria, ştim că s-a ţinut în acelaşi an, la 20 septembrie, cu ocazia sărbătorii Sfânta Mărie Mică, slujba solemnă la care au participat aproximativ 5.000 de suflete34.

La 18 august 1898 a avut loc un incendiu care a distrus aproape în totalitate clădirea mănăstirii35, iar egumenul s-a angajat să o refacă36. Sfinţirea ei a fost anunţată pentru data de 5 august 190037. Slujba a fost oficiată de canonicul de Mukacevo Emmanuel Fejér38. Refacerea clădirii a costat aproximativ 100.000 de forinţi, iar la masa festivă au fost invitaţi aproximativ 300 de persoane. Prim-ministrul Kálmán Szél şi soţia acestuia au fost rugaţi să accepte (şi au acceptat) calitatea de părinţi simbolici ai lăcaşului. Deoarece nu au putut participa la eveniment, au fost reprezentaţi de corniţele suprem, groful Béla Hugonnay39. Momentul festiv a fost însă şi umbrit de un incident neplăcut, preotul greco-catolic din Târşolţ, Eugen Dredean, fiind agresat şi lovit de doi maghiari. Se pare că preotul ar fi ieşit nervos din sala de mese atunci când a auzit că se intonează imnul Ungariei, iar acest comportament i-ar fi deranjat pe unii meseni, mai patrioţi40.

Ajuns într-o mănăstire înglodată în datorii şi cu construcţii care necesitau intervenţii iminente, Árkád Pásztory a reuşit, deci, să rezolve rapid ambele probleme. Un articol de presă sugerează existenţa unui secret în spatele acestui succes: Se spun poveşti de către cei care s-au întors de la sfinţirea mănăstirii din Bixad, despre festivismele pe care le-au găsit acolo şi toţi se întreabă, involuntar, de unde vine acea mulţime de bani, din care s-a organizat. Păi, dacă veni vorba, domnul Árkád Pásztory, egumenul din Bixad ne-arface tuturor un mare favor dacă ar face cunoscut secretul facerii banilor. Ne-ar prinde bine tuturor o astfel de ştiinţă41.

Adevărul este că Ordinul bazilian era pe atunci în declin. Conform lui Athanasius Pékár, ramura din Transcarpatia nu număra nici 40 de călugări la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar noviciatul era gol de două decade42. Papa Pius al IX-lea, după ce a ordonat o vizită apostolică în toate mănăstirile baziliene în anul 185243, a hotărât să iniţieze o reformă în ordin, cu concursul călugărilor iezuiţi44. Totuşi, în Transcarpatia acest lucru nu s-a realizat, guvernul asimilaţionist maghiar nedorind să ajute monahii ruteni. Pe lângă faptul că erau puţini, acelaşi Pekar remarcă faptul că acestora le lipsea şi zelul şi spiritul apostolic şi nu erau în stare să se ocupe nici de administraţia propriilor mănăstiri45. Atanasie Maxim îşi aduce aminte de primele sale impresii după ce a acces în comunitatea baziliană şi afirmă că aceştia duceau o viaţă liberă sau prea libertină, neavând nicio obligaţie şi, în afară de organizarea a una sau două pelerinaje pe an, nu făceau nimic46. Tot Maxim aminteşte că Sinoadele Provinciale ale Ordinului se ţineau de obicei la Máriapócs, tocmai pentru că celelalte mănăstiri, fiind prost administrate, nu îşi permiteau financiar să organizeze astfel de evenimente, care durau 4 sau 5 zile47. într-un document păstrat la Nyíregyháza, Pásztory spune despre colegii săi că tânjeau doar după viaţa bună,

34 Szamos, nr. 77, Satu Mare, 24 septembrie 1899, p. 3.

35 Heti Szemle, nr. 32, Satu Mare, 8 aug. 1900, p. 3.

36 Szatmármegyei Közlöny, nr. 19, Carei, 7 máj. 1899, p. 5.

37 Heti Szemle, nr. 31, Satu Mare, 1 aug. 1900, p. 5.

38 Szatmármegyei Közlöny, nr. 32, Cáréi, 5 august 1900, p. 3.

39 Pesti Hírlap, nr. 217 Budapesta, 8 aug. 1900, p. 9.

40 Ibidem.

41 Melléklet az 1900 évi 33 számához, Szatmár és Vidéke, Satu Mare, 14 aug. 1900.

42 Athanasius B. Pekar, Basilian Reform in Transcarpathia ín „Analecta Ordinis S. Basilii Magni”, vol. 13, Roma, 1971, p. 145.

43 Despre vizita apostolică vezi Athanasius B. Pekar, Documents Concerning the Apostolic Visitation of the Basilian Fathers in Transcarpathia, in „Analecta Ordinis S. Basilii Magni”, voi XIII, Roma, 1988, pp. 306-356.

44 Ibidem.

45 Ibidem, p. 147.

46 Atansaie Maxim, op. cit., p. 18.

47 Ibidem.

23