Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

NORME PRIVIND TRECEREA FRONTIEREI ROMÂNOMAGHIARE DE CĂTRE PERSOANELE A CĂROR PROPRIETĂŢI AU FOST TĂIATE DE GRANIŢĂ

Paula VIRÁG

Abstract: The study brings into the light information about the rules on the Romanian-Hungarian frontier crossing by persons whose properties were cut off from the border between the two states. In collaboration with the Hungarian authorities, Romanian authorities established a number of rules and instructions on the crossing border for the purpose of agricultural work. According to the norms, the border crossing was allowed only by persons having their homes on one side of the border and whose land were not more than 6 kilometres away from the border. This border crossing could be done based on an individual identification card according to a well-established model by the authorities, the Id issued by the mayor, registered and stamped by the gendarme from the village. The crossing border could be done only from the sunrise to sunset and only on the road and through the control posts specified in the card. It was strictly forbidden to cross the border with weapons, books, diaries, brochures and letters. These rules were applied for a couple of years until the landowners sold their proprieties from the Hungary or they chose moved there.

Keywords: rules, frontier, agriculture, identification card, Romanians, Hungarians.

Pe fondul crizei politice, economice şi sociale din Ungaria, de la finalul Primului Război Mondial, au început negocieri între noile autorităţi politice de la Budapesta şi reprezentanţii Antantei. Astfel, în 7 noiembrie 1918, la Belgrad a avut loc o primă serie de negocieri între o delegaţie maghiară condusă de Károly Mihály şi generalul francez Louis Franchet d’Espérey* 1. în 13 noiembrie, între reprezentanţii comandamentului forţelor armate din Orient şi cei ai guvernului maghiar recent constituit, s-a semnat o convenţie militară pentru stabilirea detaliilor liniei de demarcaţie din Transilvania, care să separe trupele aliate şi cele maghiare. Această linie a fost trasată arbitrar pe cursul văii superioare a Someşului Mare, Bistriţa, Mureş-Sat (astăzi Suseni în judeţul Mureş), pe valea Mureşului până la confluenţa sa cu Tisa2. Potrivit acestei convenţii, pe teritoriul situat la nord de această linie, administraţia civilă rămânea în grija administraţiei civile maghiare. Partea care urma să fie evacuată trebuia ocupată de forţele aliate. Guvernul Károlyi spera ca în această regiune să fie relocate forţele anglo-franco-italiene. Marea Britanie şi Italia au refuzat să îşi trimită unităţi militare în această zonă. O parte a unităţilor

1 Comandantul-şef al forţelor militare ale Antantei din Orient.

1 loan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Magzari András (coord.), Istoria Transilvaniei, Voi. III (de la 1711 până la 1918), Ediţia a Il-a, Ed. Academia Română Centrul de Studii Transilvane, Cluj Napoca, Ed. Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Deva, 2016. p. 630.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXXV/II, 2019, p. 159-168