Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Gabriella Franceszka Batfalszki: Date cu privire la spitalele militare amenajate la Satu Mare în timpul Primului Război Mondial
* * * Actul de la 1 Decembrie 1918 este, indiscutabil, cel mai măreţ moment din întreaga istorie a acestei ţări. Pentru a putea înţelege ceea ce s-a întâmplat în această măreaţă zi, e nevoie să cunoaştem evenimentele şi eforturile premergătoare întreprinse de liderii mişcării naţionale de pe aceste meleaguri, dar şi ceea ce a urmat Actului de la 1 Decembrie 1918. întreaga evoluţie a mişcării naţionale româneşti din judeţul Satu Mare şi-a aflat momentul culminant în toamna anului 1918, prin adeziunea şi integrarea nemijlocită în organizarea, pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, în acord cu directivele şi apelurile Consiliului Naţional Român Central, receptate cu promptitudine în toate localităţile sătmărene. Acţiunile de constituire a consiliilor naţionale locale şi a gărzilor naţionale s-au desfăşurat pe un fundal social-politic care purta amprenta situaţiei create de război, de înăsprire a măsurilor autorităţilor împotriva mişcării naţionale a românilor, de un climat tensionat în care îşi face mereu simţită prezenţa ideea autodeterminării, a libertăţii şi unităţii naţionale. în lipsa marelui luptător pentru drepturile naţionale ale românilor, dr. Vasile Lucaciu, plecat peste hotarele ţării cu o misiune deosebit de importantă pentru viitorul românilor, alături de alte personalităţi remarcabile ale vieţii politice româneşti (Constantin Lucaciu, Take Ionescu, Vasile Stoica ş.a.) în vederea obţinerii recunoaşterii drepturilor românilor transilvăneni, liderul incontestabil al mişcării unioniste sătmărene a devenit dr. Ilie Carol Barbul. în conformitate cu directivele Consiliului Naţional Român Central din 3 noiembrie 1918, s-a trecut pe tot cuprinsul comitatului Satu Mare la intense acţiuni pentru constituirea consiliilor şi gărzilor naţionale române. în virtutea acestor directive, la 12 noiembrie 1918 este convocată şedinţa Comitetului comitatens Satu Mare al P.N.R., care urma să hotărască înfiinţarea Consiliului Naţional Român comitatens Satu Mare şi să stabilească acţiunile organizatorice concrete, precizându-se faptul că noile consilii naţionale locale reprezintă organe de conducere româneşti cu puteri depline în sfera vieţii social-economice şi politice din localităţile respective. La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au participat 81 de delegaţi cu credenţional care au votat unirea deplină cu Regatul Român. în perioada imediat următoare actului Marii Uniri, românii sătmăreni, în cadrul organelor politice liber alese - consiliile naţionale locale, trec la o serie de măsuri organizatorice pe linia preluării vechii administraţii, rezolvării problemelor economico-sociale curente, a problemelor culturale şi şcolare aferente noului statut conferit de hotărârile de la Alba Iulia. Consiliile naţionale, organe ale puterii politice ale românilor din această parte a ţării, activează în această perioadă cu deosebită intensitate, însă Mişcarea pentru înfăptuirea idealului libertăţii şi unităţii naţionale nu s-a realizat însă ca un marş triumfal, ea fiind în permanenţă supusă vicisitudinilor timpului, înscriindu-se în pagini de jertfa şi dramatism pe lângă cele care au însemnat evoluţia firească şi implacabilă în devenirea unui destin istoric. Deoarece teritoriul judeţului Satu Mare a rămas după 1 Decembrie 1918 în afara liniei demarcaţionale provizorii stabilite în urma înţelegerii între guvernul român şi puterile Antantei, autorităţile civile şi militare maghiare, „folosind bande înarmate din fosta armată imperială”, au instituit un regim de teroare permanentă împotriva populaţiei româneşti, a consiliilor şi gărzilor naţionale române, a participanţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi, în general, a fruntaşilor mişcării naţionale din această parte a ţării. Pe acest fond, ía Satu Mare a fost instaurată Republica Sfaturilor din Ungaria care, deşi a durat mai puţin de o lună (21 martie-19 aprilie 1919), a constituit un real pericol pentru realizarea deplinei uniri şi pentru siguranţa populaţiei româneşti din această parte a ţării. în faţa situaţiei grele create în teritoriile româneşti rămase încă sub ocupaţia străină şi la cererea insistentă a populaţiei judeţului Satu Mare, armata română, cantonată în partea de nord-Delegaţi sătmăreni la Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 32
