Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, Dr. Vasile Lucaciu
pentru trăitorii români ai veacului XXI.Ca atare le redăm pilduitor: „s’a dus din mijlocul nostru părintele Vasile Lucaciu, închizând în sicriul lui protestarea istoriei Ardealului românesc de o jumătate de veac. Sunt oameni predestinaţi să concentreze în sufletele lor aspiraţiunile publice, oameni cari se ivesc pe toate câmpurile de luptă aducând parcă de sus mistica flacără a credinţei”. Acum în anii premergători ai Centenarului Marii Uniri este necesar a evoca o asemenea creaţie şi respectiv personalitate şi pentru a şti ce urmează să întreprindem pentru ca generaţiile viitoare să aibă permanent în faţă călăuzitoarele sale fapte. Totodată suntem conştienţi fiind că pentru realizarea unui monument de anvergură adeseori de la idee la aducerea în forul public sunt necesari mulţi ani, chiar decenii, spre finalul anilor secolului XX am elaborat o lucrare28 evocând o serie de realizări ale predecesorilor pentru cinstirea înfăptuitorilor Marii Uniri, prilej de a releva marea răspundere întru pregătirea sărbătoririi Centenarului Unirii în anul 2018, evenimentul impunând cu anticipaţie să stabilim ce, când şi cum aducem în forul public simboluri semnificative, demne ca moştenire pentru viitor, inclusiv prin acţiuni reparatorii readucând în forul public monumentele samavolnic înlăturate sau chiar distruse, fiind necesare fapte de genul celor realizate la Iaşi29. Deci se impune a şti ce urmează să întreprindem pentru ca generaţiile viitoare să aibă permanent în faţă călăuzitoarele sale fapte. Tocmai acestui scop mobilizator atribuim concludenta apreciere pe care a formulat-o în aceşti ani academicianul loan Aurel Pop30 şi pe care o redăm mai jos pentru a ne fi călăuzitoare zi de zi: „Vasile Lucaciu a trăit într-o perioadă frământată şi grea, în care se sfărâmau mituri şi se împlineau mari idealuri colective. Era însă atunci, mai presus de toate, un timp când încă dascălii erau apostoli ai neamului, iar preoţii de ţară puteau fi savanţi, oratori şi oameni politici oneşti, de anvergură naţională şi mondială. Vasile Lucaciu a fost toate acestea la un loc şi mai mult decât atât: a devenit, cu timpul, un adevărat erou naţional, preţuit de intelectuali, i-au călăuzit acestuia conduita de consecvent luptător pentru binele neamului românesc. Citează bunele rezultate în anii de şcolaritate finalizaţi cu „Magna cum laudae” şi luarea doctoratul în filozofie, în toamna anului 1870, la absolvirea Institutului „Sfântul Atanasie” din Roma, unde s-a „înfiripat catechismul fanatic al acestui preot care avea ca supremă dogmă latinitatea”. Pentru ampla activitate literară, Octavian Goga, în anul 1924, a primit Premiul Naţional de poezie. A fost un apreciat dramaturg, traducător, publicist, toate fiind argumente pentru desemnarea ca membru corespondent ales la 29 mai 1914 şi titular la 4 iunie 1919 al Academiei Române. A fost unul din valoroşii preşedinţi ai Societăţii Scriitorilor Români. Ultima locuinţă din Bucureşti a lui Octavian Goga a fost în str. Puţul cu plopi. 28 Virgiliu Z. Teodorescu, Monumentele Marii Uniri, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000, 72 p. + planşe. 29 Ne referim la acţiunea întreprinsă de artistul plastic, sculptorul Constantin Crengăniş care a procedat după o documentare exemplară să realizeze reconstituirea Monumentul Unirii conceput şi donat oraşului de către Olga Sturdza, precum şi statuia monumentală Regele Ferdinand I pentru nişa din scara de onoare a clădirii Fundaţiei culturale „Regele Ferdinand I”, azi Biblioteca Universitară „Mihail Eminescu”. 30 loan-Aurel Pop (1 ianuarie 1955, Sântioana, Cluj - ) este un istoric român, domeniul specializării: Istorie medievală, instituţii medievale, paleografie latină, profesor universitar, din 2012 rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Din 1989 este doctor în istorie, prezentând teza intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV - XVI”. Din 1993 deţine funcţia de director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj. între 1994-1995 a fost director al Centrului Cultural Român din New York. în anul 2010 a fost ales membru titular al Academiei Române. în 1991 a primit premiul „George Bariţiu” al Academiei Române. în 1998 i-a fost acordat premiul Fundaţiei „Magazin istoric”. Atent la diversitatea formulările referitoare la trecutul neamului românesc, printr-o atentă documentare şi analiză intervine cu promptitudine atunci când fie din ignoranţă, fie din rea voinţă sunt difuzate eronate, multe chiar jignitoare, aprecieri ale unor persoane răuvoitoare. Virgiliu Z. Teodorescu 253
