Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)

Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, Dr. Vasile Lucaciu

Aflăm că doar în câteva zile de la lansarea apelului s-au strâns următoarele sume: 1.893 lei din partea Soc. DAC S.A.R, Industria textilă Ardeleană 1.066 lei, Fabrica tricotaje S.A. 1.480 lei, Chaim Freud S.A 1.183 lei, Reiter şi Fiul 573 lei, Fraţii Princz, 5.000 lei.

Realizarea simbolului preconizat s-a scos de această dată la concurs. Machetele şi fotografiile cu propunerile urmau să fie depuse la Prefectura judeţului Satu Mare. în concurs au intrat următorii artişti: Aurel Popp din Satu Mare - care a făcut două machete, Oscar Spaethe8 din Bucureşti, Manu şi Servatius din Baia Mare, Vasile Dimitriu Leorda9 din- Bucureşti, loan C. Dimitriu - Bârlad10 11 din Bucureşti, Mihai Onofrei11 din Bucureşti, Corneliu Medrea12 din Bucureşti.

Miercuri, 2 octombrie 1935 ziarul „Frontul”, intr-un articol apărut pe prima pagină cu titlul „Ce trebuie să reprezinte statuia Dr. V. Lucaciu”, analizează machetele intrate în concurs, în opinia autorului, toate sunt nereuşite. M. Rogojanu îl caracterizează pe Aurel Popp astfel: „este un artist de interpretare umanitaristă, socialistă. Lucrările lui nici nu prea sunt înţelese

Virgiliu Z. Teodorescu

8 Octavian Ardelean (?) Studii juridice, doctorat, om politic P.N.L. în ambianţa Satu Mare, bun organizator s-a implicat în edificarea de construcţii pentru găzduirea administraţiei, şcolilor, bisericilor, sănătate. La 13 decembrie 1936 manifestările au inclus atât inaugurarea Palatului administrativ (azi gazdă a patrimoniului Muzeului judeţean) cât şi monumentul Dr. Vasile Lucaciu. A fost prefect al judeţului Satu Mare în perioada anilor 1933-1937.

9 Vasile Dimitriu-Leorda (?) Un artist plastic de excepţie. Surd demutizat a beneficiat în formarea sa ca artist de ceea ce au reuşit cei din Institutul creat de dr. Carol Davila la Focşani să-i ofere ca pregătire pentru viaţă, pentru a veni în ajutorul celor cu astfel de deficienţe. La rândul său a devenit cadru didactic în această instituţie specializată, predând artele plastice. Activ sculptor s-a impus în epocă deşi handicapat, surdo mut, prin şcolile parcurse a fost demutizat, fiind la rândul său formator de noi competitivi creatori.

10 loan C. Dimitriu-Bârlad (la naştere Demetriu) (17 mai 1890, Bârlad - 23 septembrie 1964, Bucureşti). Studii de artă plastică la Bucureşti, specializare la Paris, carieră didactică şi artistică. Participant la războiul de întregire a neamului, a cunoscut suferinţele apărătorilor gliei strămoşeşti, a modelat chipuri şi ipostaze umane. în perioada interbelică a obţinut numeroase comenzi pentru executarea de monumente ale cinstirii Eroilor. Permanent expozant, a fost în atenţia criticilor dar şi a comanditarilor, raporturile cu aceştia fiind caracterizate de probitatea profesională. Numeroase localităţi au în forul public lucrări modelate de loan C. Dimitriu-Bârlad.

A.N.-D.J. Vaslui, Registru Născuţi 1890, voi. I-II, f.94 - Ion fiul lui Constantin Demetriu, 30 de ani, comerciant, nr. 292 18 mai 1890, născut la 17 mai 1890, ieri la ora 10, Deci 17 mai 1890 fiu al Aristiei, 18 ani. Căsătorit cu Ana Demetriu, născută Constanţius, 12 iulie 1912. Decedat în Bucureşti, act 1935 din 23 septembrie 1964, eliberat de Sfatul Popular 1 Mai Bucureşti.

Decizia din 22 septembrie 1950 a Comitetului Provizoriu oraşul Bucureşti prin care se rectifica actul de naştere în sensul că în viitor se va numi loan Constantin Dimitriu.

Virgiliu Z. Teodorescu, Informaţii referitoare la activitatea sculptorului loan C. Dimitriu-Bârlad, în „Revista Muzeelor şi Monumentelor” - seria „Monumente Istorice şi de Artă”, Bucureşti, anul XVIII, nr. 1, 1987, pp. 52-62 (parcurgerea documentelor din Arhivele Statului, a celor deţinute de familie şi presa timpului a evidenţiat prestigioasa creaţie a artistului plastic, azi ele onorând forul public, instituţii muzeale, colecţii particulare).

11 Mihai Onofrei (4/16 iulie 1896, Boţeşti, jud. Vaslui - 7 noiembrie 1980, Bucureşti, cimitirul Sf. Vineri). Părinţi Maria, născută Jecu, casnică şi al lui Pavel, învăţător. Mihai fiind al 8-le născut, mezinul familiei, studii de artă plastică la Iaşi, Roma, Neapole, Paris, participant cu lucrări la expoziţii din ţară şi străinătate, multe lucrări fiindu-i integrate în patrimoniul unor prestigioase instituţii muzeale sau colecţii particulare. în forul public are o serie de monumente inclusiv cele care cinstesc memoria Eroilor neamului românesc. Mihai Onofrei a contribuit la realizarea artistică a faţadei Arcului de Triumf, carieră universitară.

Octavian Barbosa, Dicţionarul artiştilor români contemporani, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, p. 370.

12 Virgiliu Z. Teodorescu, Sculptorul Mihai Onofrei - mărturii monografice, Ed. Junimea, Iaşi, 2003, p. 177.

243