Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Norbert Lőrincz: Marea Unire reflectată în presa maghiară sătmăreană în 1918
Norbert Lőrincz tele de la Alba Iulia au arătat clar dorinţa românilor de a se unii cu România şi ruptura totală faţă de Ungaria şi fostul Imperiul Austro-Ungar. în prima ediţie a anului 1919 din data de 4 ianuarie 1919, este din ce în ce mai clară situaţia grea în care maghiarii din regiune se aflau după încheierea tratativelor de pace. Ziarul atrage atenţia asupra faptului că s-a purtat un război dureros şi poate că nu s-a făcut suficient în ceea ce priveşte producţia economică pentru a schimba soarta războiului11. Este vizibil sentimentul de pierdere a războiului şi de viitor neclar pentru populaţia maghiară a Sătmarului. Concluzionând cercetarea noastră putem spune că este de remarcat faptul că ziarele locale maghiare, pe parcursul lunii decembrie 1918, nu au acordat o mare importanţă evenimentului de la 1 Decembrie din Alba Iulia. Deşi intenţia românească era clară (s-a proclamat dreptul la autodeterminare şi unirea cu România), în mod ciudat presa maghiară locală sătmăreană nu a dat importanţă acestui eveniment. Desigur, acest lucru poate fi ambiguu din mai multe motive. în primul rând presa locală era încă preocupată de negocierile pe plan european care înconjurau armistiţiile semnate în Europa între părţile beligerante. Astfel, din punctul de vedere al presei locale maghiare, Adunarea de la Alba Iulia era mascată de evenimente cu importanţă mai mare pe plan continental. în al doilea rând, să nu uităm nici de faptul că presa era cenzurată din cauză stării de război. Deşi armistiţiile au fost semnate, restricţiile privind libertatea presei au fost menţinute. Cenzura de război a continuat să existe şi nu a dispărut de la o zi la alta. în ultimul rând să nu uităm nici de faptul că populaţia era încă foarte sensibilă la acest subiect, iar conducerea maghiară dorea ca să menţină ordinea şi pacea pentru a avea şanse mai bune la negocierile care urmau după încheierea războiului. Este plauzibilă şi intenţia de a păstra liniştea şi de a nu genera frică în rândul populaţiei maghiare a Sătmarului, considerându-se că această ştire ar putea determina un val de emigrare. Ziarele analizate: „Szamos”, „Szatmár és Vidéke”, „Szatmári Hírlap”, „Szatmári Újság”, „Szatmári Gazda” au un lucru comun: în anul 1918, în special în luna decembrie, nu au dedicat mult spaţiu evenimentului din Alba Iulia din 1 decembrie, dar odată cu intrarea în anul următor, în ianuarie 1919, observăm o schimbare în tonul abordării problemei realizând seriozitatea situaţiei cu care se confruntă populaţia maghiară sătmăreană. Această schimbare de ton va fi folosită în referinţele la Adunarea Naţională din Alba Iulia din 1918, mai ales în perioada tratativelor de pace când se formulau cerinţele popoarelor care trecuseră prin război. Totodată aceste ziare nu vor ezita să sublinieze importanţa acestui eveniment, dar în scopul de a cere garantarea drepturilor minoritare ale maghiarilor din regiunea Partium şi Ardeal aşa cum se declarase la Alba Iulia. Faptul acesta era de înţeles deoarece populaţia maghiară din regiunea noastră trebuia să se obişnuiască cu administraţie românească şi cu noua situaţia politică generată de finalizarea Războiului Mondial. Tratatele de pace care vor începe în primăvara anului 1919 şi vor fi finalizate în vara anului următor, au concretizat această nouă situaţie politică creată în Ardeal după Primul Război Mondial, care a fost dorită şi proclamată de români la Adunarea Naţională de la Alba Iulia, realizând astfel obiectivul lor politic-naţional de unire cu România. Lőrincz Norbert Muzeul Judeţean Satu Mare Satu Mare, RO lorinczn9@gmail.com 11 „Szatmári Gazda”, XI. évfolyam, Szatmár, 1919, jan. 4,1 szám, p.1-4. 209
