Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Mihaela Sălceanu - Viorel Câmpean: 110 de la naşterea lui Ioan Ardeleanu Senior (1908-1974)
care-i preţuieşti, şi a căror nume îţi evocă amintiri frumoase şi te poartă pe singurele cărări care îţi întemeiază optimismul în viaţă: certitudinea că există oameni aşternuţi, fără meandre, pe itineratul demn al datoriei”. Ilie Dăianu scria în anul 1939 cu ocazia apariţiei cărţii lui Ardelean Senior „Oameni din Sălaj”, despre „... această minunat construită operă” şi „pagini de antologie ne dă domnul Ardeleanu în cartea sa care onorează pământul Sălajului şi dăscălia autorului27...” Valeria Ciocian scria aceste cuvinte atât de frumoase cu ocazia pensionării în anul 1971: „în istoria şcolii româneşti se întâlnesc multe figuri luminoase de cadre didactice, care au adus o contribuţie de seamă la propăşirea culturii româneşti... Prin vocaţiunea de carieră cu care era înzestrat, căldura sufletească şi prin totalitatea virtuţilor de care dispunea, loan Ardeleanu Senior a aprins în inimile noastre şi în sufletele tuturor generaţiilor, care au trecut prin mâinile D-sale, flăcări nepieritoare, a stimei şi a muncii cinstite şi conştiente şi mai presus de toate, neînfrânta iubire de glie, de neam, de gloria străbună şi de datinele strămoşeşti... Acest uriaş exemplu al trudei dăscăleşti a fost un model de povăţuitor al generaţiilor, îndrumătorul celor tineri, de totdeauna, în urcuşul greu spre piscurile ştiinţei, şi un purtător de făclii peste vremi. A fost, în tot timpul, un trup şi un suflet cu poporul din sânul căruia s-a ridicat şi pe care l-a slujit cu credinţă28”. Prezentăm în continuare Memoriul adresat Ministerului învăţământului primit de la istoricul dr. Viorel Ciubotă. Ministerul învăţământului Direcţia selecţionării şi promovării cadrelor didactice, Bucureşti Subsemnatul loan Ardeleanu Senior, locuitor în comuna Supuru de Sus, regiunea Maramureş, solicit reîntoarcerea mea în învăţământ, prin memoriul meu înregistrat la d-voastră sub nr. 51.598/1963, v-am fost rugat „de a fi cercetată situaţiunea mea direct printr-un delegat al d-voastră”, pentru gravitatea şi urgenţa ei, şi, în loc de aceasta, mi s-a dirijat toată dezlegarea cererii mele pe obişnuita filieră a relaţiilor şi referinţelor indirecte, adică am fost dat iar pe mâna celor care m-au lovit sau a unora din moştenitorii lor, dacă ei nu se mai aflau peste tot în locurile din care s-au năpusti asupra mea. Menţinând memoriul meu, respectiv cererea mea înregistrată la d-voastră sub numărul de mai sus, solicit anchetarea întregii situaţii pentru lumină, dreptate, adevăr şi umanitate. Părinţii mei, originari din Munţii Apuseni, coborau odinioară, pentru a câştiga o bucată de pâine, pe valea Arieşului, cântând cu jale: „Munţii noştri aur poartă, Noi umblăm dinpoartă-npoartă...” Amarnic destin! De doisprezece ani alerg şi eu „din poartă-n poartă”pentru a câştiga un dram de dreptate şi până azi, totul a fost zadarnic. Să predomine o atâta nepăsare de soarta unui om, atâta neînţelegere, lipsă de justiţie, atâta întunecare cu nori - şi cefei de nori? - urii şovine, parvenirii şi perfidiei murdare, atâta lipsă de umanitate? în Ministerul învăţământului - parte însemnată a administraţiei statului nostru - sub oblăduirea căruia am desfăşurat 20 de ani de activitate atât de elogios apreciată, să nu fie nimeni care să audă strigătul unui om căzut sub greutatea de plumb a nedreptăţii? Nu pot concepe aceasta, de aceea mai încerc încă odată, întâia oară pe anul în curs rezolvarea situaţiei reintegrării mele în învăţământ. 27 „Şcoala Noastră”, Zalău, anul XVII, nr. 1/septembrie 1939, p. 26-28. 28 V. Ciocian, op. cit., f. 1. 110 de la naşterea lui loan Ardeleana Senior (1908-1974) 158
