Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Mihaela Sălceanu - Viorel Câmpean: 110 de la naşterea lui Ioan Ardeleanu Senior (1908-1974)
Mihaela Sălceanu, Viorel Câmpean oteca Mitropoliei în anul şcolar 1943-1944 pentru realizarea unei lucrări de documentare istorică şi pedagogic intitulată „Institute şi mijloace de pregătire a învăţătorilor români din Ardeal înainte de 1918”7. Să-l lăsăm pe Ardeleanu Senior să înfăţişeze starea de fericire în care s-a aflat în această perioadă: „Din Biblioteca Centrală din Blaj am cules nectar şi polen cu atâta sete, pătruns de cel mai sfânt fior, simţindu-mă într-o enfuziune de cea mai înaltă trăire cu marii cărturari ai Blajului, care-şi aveau aci adunate toate strădaniile şi jertfele lor pentru luminarea Românilor de pretutindeni. Mă priveau şi mă chemau din rafturile unor dulapuri originale: Grigore Maior, întemeietorul bibliotecii, cel dintâi profesor al Blajului şi compatriot de-al meu din Sărăuadul Sălajului, G<eorge> Şincai, P<etru> Maior, S<amuil> Micu, S<imion> Bărnuţiu, T<imotei> Cipariu, Aug<ustin> Bunea şi toţi marii arhierei ai Blajului începând cu Inocenţiu Micu, ctitorul cetăţii şi până la ultimul, dr. Vasile Suciu, „Vodă" al Blajului cum îi zicea N<icolae> Iorga. Am trăit aici clipe atât de înaltă spiritualitate pe care nu numai că nu le-am trăit înainte şi de atunci până azi, dar care mi-au lăsat în suflet linii, urme definitive, pentru toată viaţa”8. în toamna anului 1944, după eliberarea Ardealului de Nord, Ministerul învăţământului în acord cu Comisariatul pentru organizarea Ardealului şi pe baza propunerii Inspectoratului regional Alba Iulia, îl numeşte pe loan Ardeleanu Senior, inspector şcolar şef peste învăţământul din Sălaj. La 3 noiembrie 1944 soseşte la Zalău împreună cu aparatul administrativ al judeţului, însă în 13 noiembrie trebuie să se retragă la ordinul trupelor de ocupaţie sovietice, la insistenţele iridentei maghiare foarte puternică şi încă în funcţii. Situaţia învăţământului românesc din Sălaj era catastrofală. Din 802 învăţători câţi erau în anul 1940 mai rămăseseră în timpul dictatului doar 52 de învăţători români. în ianuarie 1945 Ministerul îl trimite din nou cu câteva vagoane de manuale şi fonduri băneşti cu o escală la Cluj, ca să se poată sonda atitudinea comandamentului sovietic, ca să înceapă în Sălaj organizarea învăţământului românesc. loan Ardeleanu Senior descrie acele clipe extreme de grele: „După 4 ani de ocupaţie, am deschis învăţământ românesc, am rechemat din refugiu pe înv<ăţătorii> care-şi părăsise vetrele şi catedrele în toamna anului cutremurului de graniţă şi pământ, am deschis liceu românesc în capitala judeţului, am garantat şi organizat înv<ăţământ> în limba maternă p<en>t<ru> toate naţ<ionalităţile> conlocuitoare. Dar rechemarea înv<ăţătorilor> români din refugiu implica destituirea înv<ăţătorilor> maghiari din sate româneşti, (unii dintre ei fără pregătire necesară n.n.) şi protipendada maghiară n-a putut răbda aestea... M-au lovit şi în urmă am căzut”. Căderea lui s-a întâmplat în toamna anului 1945. A activat apoi ca învăţător la Zalău 71. Ardeleanu Senior, Mărturii, ms., f. 8. 8 Schiţă autobiografică...,f. 5. 151 Convocarea nr. 1, formular tipărit
