Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917
pe continent: „Dragă Missy, îţi mulţumesc mult că încerci să te asiguri că suntem bine, dar în ultima vreme lucrurile par să se îmbunătăţească. (...) Te rog asigură-1 pe Colonelul Boyle că sunt mişcată de zelul cu care a încercat să ne ajute”53 - a fost răspunsul cu care canadianul s-a întors la Bucureşti. într-o manieră similară, Marea Ducesă Vladimir, care spera ca fiul său, Marele Duce Kirill, cumnatul Reginei Maria, să devină noul Ţar al Rusiei avea să-i răspundă acesteia: „Când ai trimis ultima scrisoare, lucrurile erau atât de grave încât am luat serios în calcul să fugim la tine, însă nu am găsit un vas sigur; din fericire lucrurile stau de o mie de ori mai bine acum, de aceea nu mă îndur să îmi părăsesc ţara iubită încă. Dar draga mea Missy, asta nu înseamnă că nu sunt profund recunoscătoare pentru modul în care încerci să-mi oferi mie şi alor mei adăpost - niciodată în viaţa aceasta nu voi uita felul în care ai fost singura persoană care s-a gândit la noi. (...) Te sărut şi trebuie să îţi mărturisesc că o admir mult pe ‘micuţa Missy’, dar aminteşte-ţi că eu mereu spuneam că o văd pe Ecaterina cea Mare în tine!’54 Comparaţia făcută de Marea Ducesă Vladimir, ultima dintre Romanovi care a părăsit Rusia Bolşevică, în februarie 1920, o onorează pe Regina Maria. Cu doar câteva săptămâni înainte de decesul Marii Ducese, survenit în septembrie 1920, cele două femei au avut ocazia de a se reîntâlni şi de a-şi mulţumi reciproc. Pe toată durata războiului, Regina Maria a României a trăit cu ameninţarea constantă a pierderii tronului, din cauza evoluţiei situaţiei militare pe fronturile europene. în ciuda acestei presiuni, ea a muncit şi luptat pentru ţara sa, convinsă că în cele din urmă cauza Antantei va răzbi. Din acest motiv, Regina Maria nu s-a sfiit să ceară ajutorul Aliaţilor ori de câte ori fusese rugată să intervină în favoarea României. Astfel, în anii neutralităţii şi în timpul campaniei din 1916, suverana şi-a folosit influenţa şi relaţiile de familie pentru a ajuta la consolidarea cooperării dintre România şi Rusia. Acest articol a urmărit corespondenţa dintre Regina Maria şi rudele sale imperiale şi a examinat modul în care intervenţia reginei a fost benefică României. S-a putut observa rolul pe care Regina l-a avut în stoparea propagandei anti-dinastice făcute de Aliaţi în 1915. De asemenea, prin trimiterea unei scrisori manifest în care doleanţele României erau exprimate fără ocolişuri, Regina a ajutat guvernul să-şi susţină ferm punctul de vedere înaintea semnării alianţelor politico-militare. în timpul dezastruoasei campanii din toamna anului 1916, suverana a făcut un apel sincer la sentimentele care o legau de vărul său, Ţarul Nicolae al II-lea, pentru a cere stăruitor întărirea sprijinului militar oferit României. Toate aceste detalii reies din analizarea memoriilor şi jurnalelor Reginei Maria, precum şi a corespondenţei menţionate. Această corespondenţă este de o mare importanţă pentru înţelegerea activităţii diplomatice în care Regina Maria s-a implicat la cererea guvernului român. în cele din urmă, tocmai evoluţia militară pe fronturile europene a făcut ca Regina Maria să îşi păstreze tronul şi ţara, în vreme ce odată atotputernica Familie Romanov a fost înlăturată violent. în timp ce Regina Maria lua drumul Parisului, pentru a susţine din nou doleanţele României, de data aceasta la Conferinţa de Pace, supravieţuitorii familiei imperiale luau drumul exilului, părăsind Rusia pentru totdeauna. Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917 Ioana N. GĂUREAN ioana.n.gaurean@gmail.com. 53 Arhivele Naţionale ale României, Fond Casa Regală - Regia Maria, 1340, f. V/2797. 54 Arhivele Naţionale ale României, Fond Casa Regală - Regia Maria, 1340, f. V/2810. 134
