Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917
Ioana Găurean ţase remanierea guvernului Brătianu. Datorită susţinerii sale insistente pentru formarea unui guvern de unitate naţională, Regina se afla în dizgraţia Primului Ministru şi din acest motiv era convinsă că propunerea sa avea să fie invariabil respinsă. Speranţa Reginei era ca ofensiva ruso-română din sudul Moldovei să fie încununată de succes şi astfel situaţia să se detensioneze. în ziua Crăciunului ortodox din 1916, a ajuns la suverani vestea că ruşii au dat ordinul de retragere tocmai în mijlocul ofensivei, astfel năruind toate şansele unui atac început cu succes. Disperarea care a cuprins-o pe Regină a determinat-o să îşi destăinuie planul în faţa Regelui care, contrar firii sale şovăitoare şi precaute, l-a acceptat imediat. Regele Ferdinand a chemat în audienţă Primul Ministru, iar Regina a insistat asupra prezenţei lui Take Ionescu la discuţie. Calculul făcut de suverană se dovedise corect: în timp ce Brătianu se opusese categoric unei acţiuni pe care o considera „sub demnitatea Coroanei”42, Take Ionescu - politician care în mare măsură datora Reginei poziţia partidului său în guvernul remaniat - a susţinut cu fermitate propunerea. Regina nota deznodământul „memorabilei întâlniri” în jurnal: „Brătianu s-a opus până la capăt, dar a recunoscut că e de părere că ideea are atâţia susţinători încât am s-o fac oricum”43. în ciuda divergenţelor pe care le avea cu suverana, motivul obiectiv pentru care Primul Ministru se opunea dorinţei ei de a merge în Rusia era faptul că dorea să facă el însuşi acea vizită. La întoarcerea Marii Ducese Kirill în Rusia, Brătianu o rugase să intervină pe lângă reprezentanţii Antantei la St. Petersburg în vederea acceptării prezenţei sale la conferinţa Aliaţilor ce avea să fie organizată la începutul anului 1917, conferinţă care din nou lăsase România pe dinafară44. Deşi era la curent cu aranjamentul făcut de Primul Ministru şi sora sa, Regina Maria a considerat că intervenţia proprie avea un potenţial mai mare de succes: „Tocmai când Nando se pregătea să plece la Zorleni, am primit o telegramă de la Ţar, în care ni se spunea că ar fi foarte bucuros să îi primească pe Brătianu şi Carol, combinaţie hotărâtă de Ducky şi Brătianu. Am hotărât să nu îi dăm telegrama lui Brătianu, ci să trimitem o telegramă lui Ducky pentru a încerca terenul în ceea ce priveşte vizita mea”45. Planul Reginei de a-1 ocoli pe Primul Ministru a murit în faşă, şi nu datorită unor intrigi făcute de acesta, ci datorită evenimentului care avea să ducă la căderea Familiei Imperiale: asasinarea lui Grigori Rasputin. Chiar în a doua zi de Crăciun, Regina nota îngrijorată în jurnal: „Mă tem că [idea venirii în Rusia] nu va fi prea plăcută, fiindcă la curtea Ţarului se petrec lucruri teribile. Se spune că Rasputin cel detestat a fost ucis, că întreaga Familie Imperială e revoltată asupra Ţarinei şi cere închiderea ei imediată într-o mănăstire. Multă lume o urăşte, în orice caz, acolo se petrece ceva ciudat şi înfiorător. (...) M-am întâlnit cu Mosolov şi i-am spus că am de gând să mă duc, iar ideea l-a speriat, dar a fost amabil şi a recunoscut că Ţarul va fi într-adevăr mişcat. M-a avertizat însă că Ţarina are modalităţi dezastroase prin care îi stinge entuziasmul cu apă rece. Cât de deplorabil este când o femeie are asemenea influenţe negative asupra bărbatului”46. Când scria aceste rânduri, Regina Maria se gândea probabil la comparaţia dintre ea şi Ţarina Alexandra, evident, cu diferenţa că influenţa ei asupra Regelui Ferdinand era una pozitivă. în cele două luni care au precedat abdicarea Ţarului Nicolae al II-lea, Regina Maria a menţionat-o pe Ţarină de mai multe ori în jurnalul său acuzând-o ca fiind factorul principal al agitaţiilor din Rusia. Pe tot parcursul războiului, Regina Maria nu a corespondat cu Ţarina Rusiei, ştiind prea bine că porţile palatului de la Ţarskoe Selo erau închise pentru aproape toată lumea, iar Ţarina nu se deranja să-şi ofere patronajul mai mult decât propriului spital. 42 Ibidem, p. 298. 43 Ibidem, p. 292. 44 Torrey, Romania and WW1..., p. 214. 45 Maria, Regina României, Jurnal..., voi. 1, p. 292. 46 Maria, Regina României, Ordeal..., p. 112. 131
