Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917
Ioana Găurean în St. Petersburg”7. Chiar dacă regina coresponda în mod direct cu vărul său primar, Ţarul Nicolae al II-lea, postura de suverani le impunea în comunicare anumite limitări de natură diplomatică. Astfel, prin folosirea Marii Ducese Vladimir ca intermediar, se încerca ocolirea acestor limitări. în scrisorile trimise către mătuşa sa, Regina Maria putea să se exprime mai liber, chiar categoric când situaţia o cerea. în anul 1915 o grijă majoră a Reginei a fost provocată de demonizarea Regelui Ferdinand în presa românească, activitate care s-a dovedit a fi fost finanţată, printre altele, şi de către ţările înţelegerii. Potenţialii viitori aliaţi ai României au considerat că prin intermediul unei propagande anti-dinastice, Regele va fi constrâns fie să se alăture Antantei, fie să abdice. în anii neutralităţii, Regina Maria a considerat ca fiind de datoria sa, din postura de soţie, să vegheze ca sentimentele filo-germane ale Regelui Ferdinand să fie sacrificate în interes naţional. Astfel, Regina îşi vedea efortul îngreunat tocmai de tabăra pe care încerca să o aducă în graţiile Regelui. La începutul lunii octombrie 1915, Regina a redactat o scrisoare mătuşii sale, prin care îi cerea să intervină în vederea stopării acestei propagande nocive: „Cei cu vederi înguste încearcă să agite opinia publică împotriva lui Nando8, ceea ce este un mare păcat, fiindcă oricare i-ar fi simpatiile personale, Nando e întâi de toate Regele României şi e un mare patriot. Mi s-a spus că bani ruseşti sunt folosiţi la discreţie tocmai în acest sens, ar fi foarte bine dacă s-ar înţelege pe acolo că aceasta este o greşeală majoră! România nu are nevoie să fie cumpărată, simpatiile ei sunt tocmai acolo unde îşi doreşte Rusia să fie. (...) încă o observaţie: poate că Nando nu debordează de energie, dar are în el o doză puternică de rezistenţă, şi cu cât este ameninţat mai mult, cu atât va fi convins mai greu; nu este ceea ce poate fi numit un om al acţiunii, dar nu poate fi intimidat! Şi pe lângă aceasta, eu sunt lângă el să îl ajut să-şi ducă lupta, îl supraveghez cu atenţie, de asta poţi fi sigura. Toate acestea repetă-le oriunde consideri de cuviinţă, împreună cu sfatul meu: lăsaţi-l în pace, fiindcă încercând să-i forţaţi mâna prin mijloace meschine şi umilitoare nu faceţi niciun bine cauzei, din contră, o puteţi ruina. (...) După cum vezi, îţi scriu cu francheţe completă, fiindcă îţi cunosc inteligenţa şi ştiu că vei folosi insinuările mele în avantajul nostru.”9 O astfel de tonalitate, în mod categoric, nu s-ar fi cuvenit să fie folosită într-o scrisoare adresată Ţarului Imperiului Rus, deoarece ar fi putut leza mândrii personale. Marea Ducesă Vladimir a primit însă mesajul cu obiectivitate şi l-a folosit în consecinţă, după cum dovedeşte răspunsul său: „Draga mea Missy, (...) Că ministerul nostru de externe ar fi făcut greşeli e foarte probabil, la fel şi faptul că investeşte bani unde nu ar trebui. Dar toţi aici în Rusia aşteaptă ca România să vorbească deschis, să nu mai întărâte ambele tabere. (...) însă insinuările tale vor fi negreşit folosite”10 11. în a doua jumătate a lunii, Regina Maria şi-a completat pledoaria prin alte două scrisori, mai explicite, duse personal Marii Ducese Vladimir de către ministrul român în Rusia, Constantin Diamandi. Suverana îi cerea din nou mătuşii sale să se asigure că liderii din St. Petersburg aveau să renunţe la presiunile nedrepte fiindcă, sublinia Regina, „nu era bine să se forţeze porţi deja deschise”.11 Conform mărturiei lui I.G. Duca, care la vremea respectivă era Ministru al Educaţiei în guvernul Brătianu, implicarea Antantei în campaniile de presă anti-dinastice şi denigrante la adresa Regelui Ferdinand a fost stăvilită la începutul lunii noiembrie 1915.12 E greu de determinat cât de puternic a fost resimţit în St. Petersburg ecoul 7 Maria, Regina României, Ordeal..., p. 28. 8 Numele de alint al Regelui Ferdinand. 9 Arhivele Naţionale ale României, Fond Casa Regală - Regia Maria, 1340, f. V/2813. 10 Biblioteca Academiei Române, Colecţia Regina Maria, f. S12/CCLVII. 11 Arhivele Naţionale ale României, Fond Casa Regală - Regia Maria, 1340, f. V/2814. 12 I.G. Duca, Amintiri Politice - volumul 1, Jon Dumitru Verlag, Munich, 1981, p. 192. 125
