Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

Camelia David

copil (al zecelea) la 42 de ani. Intervalul dintre naşteri poate fi cuprins între minimul de 9 luni cum este cazul Iulianei Lorinczy (între al treilea şi al patrulea copil) şi 108 luni cum este cazul lui Angi Eszter care a avut un prim copil înainte de căsătorie, iar următorul copil a venit pe lume abia după 9 ani de la încheierea căsătoriei. Exemplele ar putea continua însă lucrarea de faţă nu se doreşte a fi o înşiruire de nume, ci prin acestea dorim o exemplificare a problemelor analizate.

Nu putem încheia acest studiu fără să ne oprim puţin asupra onomasticii în cele trei parohii. Am observat că există o regulă în ceea ce priveşte acordarea numelui copiilor. De obicei primul născut primeşte numele tatălui, dacă este băiat, sau al mamei, dacă este fată, apoi copii vor lua numele bunicilor. Dacă unul dintre copii moare, numele acestuia nu este uitat, ci va fi preluat de către unul dintre fraţii născuţi anterior. în ceea ce priveşte băieţii, observăm că în toate cele trei parohii se dau prenumele de: György, Mihály, Iozsef, Karoly, Ianos, Peter, András, Miklós, Imre, Jakab, Pal, Adam, Sándor. în ceea ce priveşte fetele, predomină următoarele prenume: Anna, Maria, Ilona, Iulia/Iuliana, Maria, Erzsébet, Flori, Terez/Terezia, Verona, Veronika, Szuszana.

Putem concluziona afirmând că deşi natalitatea era ridicată, ea era contrabalansată de o mortalitate la fel de ridicată, astfel încât creşterea populaţiei din satul Livada este foarte lentă, într-adevăr familiile din comunitatea analizată aduceau pe lume mulţi copii, dar abia un sfert din numărul acestora ajungeau la maturitate şi reuşeau să-şi întemeieze la rândul lor familii şi ciclul se relua. în perioada respectivă copilul însemna şi o gură în plus de hrănit, dar mai ales, după ce creştea, o mână de lucru în plus, care uşura munca istovitoare a câmpului.

4. Fenomenul mortalităţii

„Moartea se arată rar oamenilor pe neaşteptate şi pe neştiute, ea venind să le curme viaţa, dar după credinţa şi spusele românilor, totdeauna le dă de ştire mai înainte prin diferite semne atât neamurilor apropiate cât şi celui vizat că în scurt timp va veni la dânsul ca să-i ia sufletul, şi abia după aceea se arată şi ea singură.”38

Moartea, sau „capătul drumului” este cel mai sinistru eveniment din viaţa umană, nu iartă pe nimeni, copil, adult, bărbat, femeie, vine ca un fulger, loveşte şi dispare, în faţa ei suntem cu toţii neputincioşi deoarece este singurul eveniment pe care nu-1 putem controla. Lăsând la o parte cifrele, statistica, analiza din capitolul de faţă, nu putem uita drama acestor familii, care au avut de suferit de pe urma acestui eveniment nedorit, dar prin care cu toţii trebuie să trecem.

în abordarea noastră privind fenomenul mortalităţii în satul Livada între anii 1867- 1906, ne vom opri asupra următoarelor aspecte pe care le vom trata separat şi anume:

Evoluţia mortalităţii;

Mişcarea sezonieră a deceselor;

Distribuţia pe grupe de vârstă şi sexe a deceselor;

Cauzele deceselor.

4.1. Evoluţia deceselor

în decursul celor patruzeci de ani analizaţi (1867-1906) în satul Livada, în cele trei parohii s-au înregistrat 2841 decese repartizate astfel: 1.091 decese în parohia greco-catolică, reprezentând 38,48 % din totalul deceselor; 1.141 în parohia romano-catolică reprezentând 40,16 % din totalul deceselor şi 609 în parohia reformată, respectiv 21,43 % din totalul deceselor. Tabelul nr. 2: Repartiţia anuală a deceselor39

38Simion Florea Marian, Înmormântarea la români, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2000, p. 7.

39 Sursa: ANBJSM, fond: Colecţia Registre Parohiale de Stare Civilă, inv. nr. 14, dos.: 865, 871, 872, 876,

49