Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

Camelia David

cte ale societăţii rurale tradiţionale. Rapoartele sexuale sunt interzise în timpul ciclului menstrual, al sarcinii, al zilelor de post săptămânale şi a postului religios. Făcând un calcul simplu am ajuns la concluzia că societatea era supusă la o abstinenţă sexuală de aproximativ o jumătate de an26. Numărul mare al naşterilor dovedeşte faptul că nu se respectau aceste restricţii. în acelaşi timp, calendarul agricol nu afecta concepera copiilor, având în vedere faptul că se nasc mulţi copii în lunile martie, aprilie, mai şi iunie. O singură problemă apărea în aceste cazuri: datorită necesităţii mâinii de lucru pe câmp, mama mai mult sau mai puţin refăcută după naştere, era nevoită să-şi reia activitatea în gospodărie şi pe câmp neglijându-şi copii, care rămâneau în grija bunicilor sau a fraţilor mai mari.

O altă abordare a natalităţii o realizăm din punct de vedere al sexului nou născuţilor, constatând că din cei 3529 nou născuţi 1812 au fost băieţi şi 1717 fete, repartizaţi astfel: 682 băieţi şi 600 fete în parohia greco-catolică, 683 băieţi şi 714 fete în parohia romano-catolică, respectiv 447 băieţi şi 403 fete în parohia reformată.

Diferenţa dintre natalitatea masculină şi cea feminină nu este mare, doar 95 persoane în favoarea băieţilor, dar aceasta va duce inevitabil la o mortalitate masculină mai mare şi la căutarea soţiilor în alte localităţi.

3.2. Legimitatea nou născuţilor

Pornind de la tabelul nr. 2 (vezi anexa), observăm că din cei 3.529 copii născuţi în satul Livada în perioada 1867-1906, 155 sunt ilegitimi, rata ilegitimităţii având o valoare de 4,23 %, mai mică decât cea a satului Ardeova din judeţul Cluj, cu 5,11 %27 ,sau a satului Ghenci28 (judeţul Satu Mare) unde a fost 6,40 %, dar mai mare decât cea din satul Izvorul Crişului (judeţul Cluj) unde a fost de doar 1,5 %29. Naşterile ilegitime pot fi considerate un indicator al moralităţii, dar şi al sexualităţii extramaritale a unei comunităţi30.

Analizând ilegitimitatea comparativ în cele trei parohii observăm că în parohia greco-catolică s-au născut 79 copii ilegitimi, în cea romano-catolică 45, iar în cea reformată 31. Superioritatea ilegitimităţii din parohia greco-catolică, poate fi legată de numărul mai mare de membri ai acestei comunităţi, astfel încât un număr mai mare de femei vor naşte în afara căsătoriei, fiind în continuare acceptate de comunitate, altfel nu ne explicăm numărul ridicat de mame care îşi cresc singure copii.Astfel în parohia greco-catolică am identificat 59 de femei care aduc pe lume copii ilegitimi, în cea romano-catolică 23 de femei, iar în cea reformată 17.

Ilegitimitatea nu a fost întotdeauna rodul unor relaţii întâmplătoare, foarte multe femei trăiau în concubinaj şi nelegalizându-şi relaţia prin căsătorie, copii erau consideraţi ilegitimi. Putem exemplifica prin cazul cuplului Varga György şi Lakatos Ana, care între anii 1884 şi 1898 au adus pe lume 9 copii. La fel Lakatos Agnes şi Kanalos Mihály au adus pe lume între anii 1884 şi 1900 - 6 copii. Numărul mare de concubinaje ne semnalează faptul că, comunitatea era foarte tolerantă şi nu se scandaliza dacă un cuplu nu-şi oficializa relaţia la primărie şi biserică.

Nu am putut cerceta fenomenul concubinajului, deoarece în registrele parohiale nu

26 Luminiţa Dumănescu, Satul transilvănean din perspectiva demografică. Studiu de caz - Parohia greco catolică Mărgău 1836-1890, în loan Bolovan, Corneliu Pădurean (coord.) „Populaţie şi societate. Studii de demografie istorică a Transilvaniei (sec XVIII-XIX)”, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 176.

27 Sorina Paula Bolovan, op. cit., p. 123.

28 Camelia Chereji, Familia în satul românesc din nord vestul Transilvaniei. Studiu de caz: Satul Ghenci din comitatul Satu Mare 1863-1918, Dizertaţie masterat, Oradea, 2000, p. 32.

29 Sorina Paula Bolovan, op. cit., p. 123.

30 Daniela Deteşan, Satul transilvănean în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi la începutul secolului XX. Studiu de caz: Brăişor (jud. Cluj), în loan Bolovan (coord.) „Transilvania în epocile modernă şi contemporană. Studii de demografie istorică”, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. 41.

47