Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Conservare - Restaurare
cu şiruri de linii maronii, îmbinată adeziv la 45°, cu pene triunghiulare; capac din lemn de răşinoase, constituit din două planşe dispuse orizontal. Inscripţii: numele personajului: SFÂNTU[L] NECULAE, cu caractere chirilice negre pe fond albastru Stare de conservare: foarte bună (restaurată). Descriere iconografică şi stilistică Sfântul Nicolae este reprezentat frontal, stând pe un tron cu pernă sul şi spătar ornamentat cu elemente de inspiraţie barocă. în calitate de apărător al dreptei credinţe, binecuvântează cu mâna dreaptă, în timp ce cu stânga ţine o Evanghelie închisă. Ca episcop al Mirei, el poartă odăjdii arhiereşti, compuse din felon roşu, tivit la bază cu benzi late albastre şi galbene, mânecuţe albastre, omofor multicolor (verde, alb, roşu, albastru) decorat cu linii orizontale albe, negre, gri, o cruce şi trei rozete. Pe cap poartă mitră, de asemenea multicoloră (roşu, verde, alb, galben). Caracterizat prin trăsături ferme, păr, barbă şi mustăţi încărunţite, chipul ierarhului este înconjurat de un nimb auriu conturat cu negru. Figura sa plină de generozitate şi gestul binecuvântării, simplu şi modest, îl transformă într-un veritabil prototip al bunătăţii. în registrul superior al compoziţiei, pe fondul albastru al cerului, figura sfântului este flancată de doi heruvimi, unul cu aripi roşii, celălalt cu aripi verzi. în registrul inferior, de o parte şi de alta a tronului, fondul icoanei este tratat printr-o suprapunere de benzi roşii, galbene, albastre, albe. Lucrarea este încadrată stilistic şcolii de iconari de la Şcheii Braşovului, temporal fiind plasată la începutul secolului al XX-lea. Localizare, atribuire, datare: Ţinând seama de datele stilistice şi tehnice specifice icoanei Sfântul Nicolae, considerăm că aceasta este opera unuia dintre numeroşii iconari anonimi care au activat în centrul de pictură pe sticlă din Şcheii Braşovului în prima parte a secolului al XX-lea. Din punct de vedere stilistic remarcăm desenul schematic realizat cu linie neagră, fermă; coloritul exacerbat şi lipsit de rafinament, axat pe contrastul culorilor complementare şi pe acordul dintre culorile primare, roşu, galben şi albastru; compoziţia suprasaturată de elemente decorative (cerul albastru cu flori punctiforme roşii şi albe; liniile trasate cu roşu garanţă pe veşminte sau pe tron, care astăzi sunt abia descifrabile doar în partea inferioară a icoanei din cauza decolorării acestui pigment sub acţiunea luminii; alternanţa de benzi orizontale multicolore). La stilul picturii se adaugă şi tehnica de confecţionare, vopsire şi decorare a ramei care este maronie şi ornamentată cu şiruri de linii oblice trasate cu baiţ mai închis la culoare imitând furnirul mobilierului Biedermeier la modă în secolul al XIX-lea. Faptul că icoana este pictată pe sticlă de provenienţă industrială ar putea indica faptul că a fost realizată spre sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul celui de - al XX-lea, când se renunţă la sticla de manufactură în favoarea celei de fabrică, mai netedă, dar mai groasă şi mai verzuie. Sticla acestei icoane prezintă totuşi mici imperfecţiuni - bule de aer şi incluziuni de nisip datorate unor vicii de fabricare. Calitatea inferioară a sticlei atrăgea, desigur, un preţ mai mic, însă mai accesibil iconarilor ţărani. Pentru ca analiza icoanei să fie cât mai exactă, am adăugat cercetărilor din punct de vedere tehnic şi stilistic menţionate mai sus şi rezultatele investigaţiilor ştiinţifice. Identificarea pigmenţilor icoanei pe sticlă... 304
