Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

Anamaria Florescu

lui Tamás şi Miklós fiul lui László4.

Evoluţia localităţii nu poate fi despărţită de cea a Hododului, care avea un statut superior. Pe aici trecea drumul ce lega regatul Ungariei de Transilvania, prin Cehu Silvaniei. în consecinţă, la Hodod5 a fost construită o cetate, care avea rolul de a proteja acest important traseu. Cetatea este menţionată deja la 1399, ca fiind apărată de familia nobiliară Jakes, aceasta stăpânind şi satele din zonă. în 1584 familia Jakes se stinge, iar cetatea Hodod şi domeniul său sunt acordate de principele Transilvaniei, Ştefan Báthory, familie nobiliare Wesselényi.

Din punct de vedere administrativ regiunea a fost încadrată, până la începutul secolului al XV-lea, în marele comitat Solnoc, ce se întindea de la Tisa până la Dej6. De la debutul secolului al XV-lea, odată cu împărţirea comitatului Solnoc în câteva comitate mai mici, Hododul şi Leleiul s-au regăsit în comitatul Solnocul de Mijloc. Hododul adăpostea una din cele patru cetăţi ale comitatului.

După transformarea unei mari părţi a Ungariei medievale în paşalâc turcesc (1541), regiunea Silvaniei a avut o istorie foarte frământată, fiind expusă numeroaselor invazii turceşti, tătăreşti şi austriece. Pacea revine odată cu integrarea în Imperiul Habsburgic, prin tratatul de la Karlowitz (1699) şi mai cu seamă după încheierea „războiului curaţilor” în urma Păcii de la Satu Mare (1711). în această perioadă agitată în satele din zonă pătrunde Reforma religioasă. La Hodod primul preot reformat este amintit la 15577, iar la Lelei în anul 1653 (Tyukodi Janos)8. între anii 1783-1788 a fost edificată clădirea bisericii reformate din Lelei, care este utilizată până astăzi. Casa parohială a fost dată în folosinţă în anul 1778. Preot era Csernátfalusi Péter care a păstorit în intervalul: 1773-17929. Biserica a fost construită pe locul uneia mai vechi. Este o biserică sală cu plan simplu, terminată cu o absidă semicirculară. Tavanul este casetat. Spectaculosul turn exterior din lemn, cu o înălţime de 20 metri, a fost realizat încă din 1762. Cele două clopote au fost realizate în 1762 şi respectiv 192610.

Din firavele informaţii datând din Evul Mediu şi de la începutul Epocii Moderne se poate constata că satul Lelei a fost locuit de familii aparţinând micii nobilimi. La 1543 sunt înregistraţi cinci moşieri, 3 juzi, şase persoane libere, patru iobagi şi opt jeleri. Din secolul al XVIII-lea se înmulţesc şi dovezile documentare despre Hodod şi Lelei. în 1715 în Lelei locuiau 16 familii, care însumau 72 de persoane. Din acestea şapte erau familii de iobagi şi una de jeleri, celelalte aparţinând micii nobilimi. La 1720 sunt înregistrate 32 de familii, care totalizau 144 membri (una de nobili, opt de iobagi şi două de jeleri, iar celelalte aparţineau micii nobilimi)11. Rezultă că într-un interval de doar cinci ani, numărul de familii şi de locuitori s-a dublat, fapt care poate fi pus doar pe seama colonizării, în noile condiţii de pace, între graniţele Imperiului Habsburgic. Despre cei 144 locuitori amintiţi la 1720 ni se spune că „erau în majoritate maghiari” (magyarok mindnyájan), însă cu siguranţă existau şi câteva familii româneşti din mottóéra.

5 Informaţiile despre Hodod la Ibidem, voi. III.

6 Cornel Grad, Structurări şi restructurări teritorial-administrative în NV României: proiecte, dispute şi realizări în secolul XX (studiu documentar: partea I -judeţul Sălaj), în Lucrările Simpozionului Ştiinţific „Ştiinţă şi dezvoltare în profil teritorial” (27-28 mai, ediţia 2006,)”. Editor: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare - Centrul de Cercetări Ştiinţifice Interdisciplinare, Ed. Risoprint, Cluj- Napoca, 2006, pp. 135-148.

7 dr. Petri Mór, op. cit., voi. III, p. 124.

11 Ibidem, voi. IV, p. 19.

9 Ibidem, p. 22.

10 Daniela Bălu, Szőcs Péter Levente, Terdik Szilveszter, Arhitectura ecleziastică din Satu Mare. Szatmăr egyházi építészete. Ecclesiastical Architecture of Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, ed. I, 2004, ed. II, 2008, p. 78.

11 dr. Petri Mór, op. cit., voi. IV, p. 21.

11