Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Etnografie
Rareş Olosuteanu „Când se întorcea de la botez, copilul era băgat într-un lădoi, zicând că pruncul să fie tot aşa de fricos ziua ca şi noaptea (noaptea pentru că în lădoi era întuneric).”48 „La şase săptămâni de la botez se făcea molitva copilului. Mama ducea copilul la biserică. Când se întorceau de la biserică, mama dădea copilul pe fereastră celor care erau înăuntru. Aceştia puneau copilul în lădoi, acopereau lădoiul, se aşezau pe el şi ziceau: „să fie cuminte, să tacă aşa cum tace lădoiul”49. O altă categorie de obiecte pe care le asimilăm uneltelor, deşi ele nu sunt unelte sui generis, sunt cele producătoare de zgomot sau care sunt folosite ritualic datorită acestor calităţi, cum ar fi clopoţelul, gorduna şi puşca. Primul dintre ele, clopoţelul, utilizat pentru localizarea turmelor este foarete larg răspândit în ritualurile legate de sărbătoarea Anului Nou şi a Crăciunului, despre funcţia sa în acest context nefiind necesar să ne mai exprimăm aici. Trebuie însă amintit un obicei legat de potenţarea calităţilor copiilor prin transferul dinspre clopoţel spre aceştia a unor calităţi aparte: „Copiilor mici li se dădea să bea apă din ţingalău, ca să ştie cânta frumos.”50 Gorduna este şi ea un instrument care are putere magică prin similitudine. Astfel, deşi nu constituia un instrument ritualic propriu zis, admirarea ei de către gravidă constituia un tabu a cărui încălcare putea genera naşterea unui copil urât. „De se duce la nuntă să nu se mire pe gordună (ceatarâşi) că o să facă un copil urât ca ceatarâşul”51. în sfârşit, al treilea insturment de făcut zgomot, puşca, era utilizată în scop oarecum similar clopoţelului şi altor instrumente de zgomot în ritualurile de Anul Nou, doar că în contexte diferite. Astfel, puşca apare în ritualul pastoral şi cel nupţial în scopul spargerii ghinionului, al îndepărtării răului. „Popa, când sfinţă oile şi le stropea, gazda de stână avea o puşcă şi puşca peste oi să nu s-apropie nimic de stână”52. Tot aşa, la nuntă, uneori alaiul mirelui, şi prin aceasta însuşi mirele, era supus unor probe sau trebuia să treacă peste o serie de obstacole. Bunăoară la Giurtelecu Hododului „la poarta mniresâ, arădicau o rudă lungă cu o ieguţă acolo şi-apoi o puşca. Pune pă meştioară on colac şi-o iagă de pălincă, cine puşca ieguţa, căpăta colacu şi pălinca.”53 sau „iera un obiceiu că nu-i lăsa şi intre în lontru până nu puşca sticla din vârfu ruzâ. Iera mare contră pântru sticla aceie. Că-i ţâne mult, până să ure (sătura/ plictisi - n.n.) îi ţâne, până puşcau iaga. La poartă să mâncau în gură tarostile şi cu on uom de-a mniresâ. Acolo-i ţâne. Apoi îi spunea şi prostii şi măgării şi de täte. Săpăcăleu unu pă celălalt”54. Sigur că inventarul obiectelor de uz casnic utilizate în scopuri ritualice sau cu valenţe magico-ritualice suportă completări, atât ca număr al obiectelor enumerate, cât probabil şi al ritualurilor în care sunt întrebuinţate. Dar nu ne-am propus aici să epuizăm întru totul subiectul, ci mai degrabă să subliniem versatilitatea şi ambivalenţa sacrului 48 Informator Sabău Ana, 59 ani, Ariniş, culegător grup de studenţi, 1982, AFAR, nr. 017153. 49 Informator Căpîlnaş Florica, Oarţa de los, culegător grup de studenţi, 1982, AFAR, nr. 016205. 50 Informator Mateşan Terezia, 82 ani, Ariniş, culegător Ardelean Angela, 1982, AFAR, nr. 017154. 51 Informator Mateşan Terezia, 82 ani, Ariniş, culegător Ardelean Angela, 1982, AFAR, nr. 017154. 52 Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, op.cit, p. 165. 53 Informator Rogoz Onuţ, 82 ani, Giurtelec, culegător Ion Cuceu ,31.12.1969, AFAR, nr. 08104. 54 Informator Rogoz Maria, 77 ani, Giurtelec, culegător Ion Cuceu, 01.01.1970, AFAR, nr. 08125. 329
