Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Etnografie

Uneltele în instrumentarul ritualic tradiţional

„Funcţia magică a aşchiei din stavila morii avea semnificaţie dublă, bazată pe analogie: cum lasă stavila apa să curgă, aşa să vină feciorii, sau să vină cum vin oamenii la moară. Pe de altă pare, alături de celelalte aşchii, avea rostul să oprească feciorii de a merge la altă şezătoare, aşa cum opreşte stavila morii apa. Scopul dublu al acestei practici e şi mai bine pus în evidenţă de forma pe care o îmbracă ea în Telciu, unde se iau două aşchii din stavila morii [dacă roata morii era oprită o pornesc pentru a veni feciorii în şezătoare cum se învârte roata. Când taie aşchia din stavilă zic: „Cum se-nvârte roata morii / Aşe fisorii să n-aibă stare, / pân-or vini la noi în şezătoare - nota autorului]: una se lasă la poarta altei şezători, pentru a opri feciorii să meargă acolo, iar alta se duce la şezătoarea fetelor ce îndeplinesc acţiunea. Aici aşchia se pune pe foc şi, după ce arde, se iau cărbunii şi se izbesc cu securea de grindă.”14

La Blagoveştenie, în Vadu Izei „ca să să mărite, fata să duce la moară şi dă drumul la moară să umble-n gol. După cum umblă moara, aşe or umbla peţâtorii după fată.”15

„înainte cu câteva zile, fură de la moară o mână de făină direct din covată iar de la jugurile boilor un resteu. Fetele frământă această făină în saramură. Aluatul este făcut turtă şi copt între două focuri pă vatră. Focurile sunt bătute cu resteul furat până se coace turta. Seara fetele care au ajunat toată ziua merg la tăietor şi rup în două pe creştetul capului această turtă. Jumătate o mănâncă iar pe cealaltă jumătate o învelesc într-o zadie şi o pun sub cap. Din cauză că au mâncat pe stomacul gol pâine atât de sărată visează că le este sete. Cel care în vis le aduce apă, le va fi soţ.”16 Vedem aici în toată splendoarea ei simbolistica binomică a cuplului familial, desprinsă pe de o parte din funcţionalitatea jugului la care întotdeauna trag două vite, iar pe de altă parte ruperea turtei în două, partea femeii fiind consumată de aceasta iar cea a bărbatului pusă sub pernă în aşteptarea lui.

Alături de moară, un important ansamblu de unelte care încheie oarecum ciclul agrar este cel legat de aparatele de gătit, ca să folosesc o terminologie neologistică sau cuptorul de pânie şi cuptorul casei. Cuptoarele sunt prin definiţie locurile cele mai sacre, dincolo de faptul că sunt utilizatoare ale focului, purificatorul suprem, dar mai ales prin aceea că ele sunt cele care transformă produsele alimentare brute în hrană, iar în simbolistica ritualică transformă grâul în simbolul solar suprem - colacul ritual şi al feminităţii prin definiţie, comparat adesea cu pântecele matern.

Cuptorul îl întâlnim utilizat în ritualuri apotropaice, de protecţie a nounăscutului, dar şi în ritualurile prenupţiale de ursit. Astfel, în numeroase zone etnologice din arealul nord transilvan, cum ar fi bunăoară în zona Codrului, pe cuptor sunt puse să ardă boabe din vâsc.

„în nopte de Anu Nou punem vâsc pă spori şi numem ca moşuţâ, ista-i ăla, aista-i cee. Şi de puşcau deodată atunci acie doi să luau.”17

Şi focul din cuptor este un element important în ritualul de orândă.

„Pui sămânţă de cucurbătă şi ploznescă. Că o ajunat în zua de Ajun de Anu Nou. Şi-o făcut o pâine cu opt linguriţă defărină, şi nouă linguriţă de sare. După acee o mâncat, sara. Şi mâncând o şezut aici la foc şi-o zâs tăt clătind focu:

14 Nicolae Bot, Şezătoarea în zona Năsăudului, p. 32.

15 Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, Calendarul popular, voi. I - Obiceiurile primăverii şi verii, Baia Mare Ed. Ethnologică, 2009, p. 62.

16 Vasile Roşea, „Ritualuri şi credinţe la sărbătorile de iarnă din Bârsana”, în „Memoria Ethnologică, nr. 55-57, iulie - decembrie 2015 (An XV).

17 Informator Rogoz Margareta, 46 ani, Giurtelec, culegător, Viorel Rogoz 1971, AFAR nr.020459.

322