Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Istorie
Ecourile Revoluţiei maghiare din 1956... Bucureştiul s-a temut de un eventual efect „spillover” pe teritoriul României, cauzat de mai mulţi factori: nemulţumirea poporului român faţă de nivelul de trai, etnia maghiară pasibilă de solidarizare cu evenimentele din Ungaria, faptul că Dej nu acceptase încă eşecul tipului „stalinist” de socialism şi destinderea de tip Hruşciov, negarea şi înlăturarea compromisurilor dintre intelectualitate şi populaţie (proletariatul). „Stalinismul” etern vizionat de renumitul politolog Vladimir Tismăneanu, care a crezut că nu se va mai petrece nici-o schimbare radicală în ideologia comunistă, astfel Tismăneanu nu a fost deloc încântat de noua paradigmă proclamată de însuşi Hruşciov la cel de al XX- lea Congres de Partid. Astfel, reacţia de teamă a conducerii comuniste şi a Partidului Muncitoresc Român era de înţeles şi avea un obiectiv clar: să înlăture orice tentativă de revoluţie de pe teritoriul naţional al României, fiindcă pentru Gheorghe Gheorghiu Dej orice liberalizare părea un compromis faţă de popor, care ar fi putut fi interpretat drept un semn de slăbiciune a sistemului totalitar de tip stalinist implementat în România5. Revoluţia din Ungaria a durat practic 13 zile, începând din 23 octombrie până în 10 noiembrie, aproape două săptămâni care urmau să schimbe istoriografia şi percepţia despre perioada Războiului Rece. Evenimentele revoluţionare sunt bine cunoscute. Este cert că începuturile revoluţiei au fost urmărite cu atenţie şi în România, care avea să joace un rol important în gestionarea acestui eveniment de instabilitate supremă pentru Europa Centrală şi Răsăriteană, desigur din punct de vedere sovietic. Aşadar, în toamna anului 1956, populaţia din Ungaria, primul domino din blocul socialist, s-a răsculat împotriva regimului comunist al lui Rákosi şi Gerő. Revoluţia, chiar dacă a fost înfrântă, a avut o importanţă deosebită, deşi uneori minimalizată în comparaţie cu cealaltă criză desfăşurată tot în acelaşi an, şi anume criza Canalului de Suez, care a atras atenţia lumii şi a Statelor Unite6. Evenimentele din Ungaria s-au precipitat încă din primăvara anului 1956, atunci când în Cercul Petőfi, respectiv în Uniunea Scriitorilor şi, nu în ultimul rând, în presă (ne referim aici la ziarul „Irodalmi Újság”) au început să apară observaţii critice, din ce în ce mai vehemente la adresa regimului Rákosi-Gerő. Aceste grupări erau esenţiale pentru societatea maghiară din perioada ante revoluţionară. Astfel, cerinţele lor au avut un efect puternic asupra „proletariatului” de rând. Pentru prologul revoluţiei, motto-ul acestor grupări era următorul: „Vrem la guvern pe Imre Nagy”.7 Imre Nagy a fost prim-ministru încă din 1954, semnalându-şi clar intenţia de a destinde regimul socialist maghiar prin diferite reforme. încercările sale au fost repede înlăturate însă de către nomenclatura stalinistă8. Cum menţionasem anterior, în data de 23 octombrie 1956, la Budapesta s-a organizat o întâlnire a tineretului maghiar, în majoritate format din studenţi, pentru a comemora şi a exprima solidaritatea cu evenimentele petrecute în Polonia, la Poznan, unde, după confruntări violente între populaţia civilă şi forţele de securitate, fosta conducere de tip stalinist a fost înlăturată. Century, Budapest, 2004, p. 82. 5 Bottoni Stefano, „1956 Romániában - Eseménytörténet és Értelmezési Keretek”, p. 14: https:// www.academia.edu/ 188524/Az 1956-is forradalom %C3%A9s a rom%C3%Alniai magvars%C3%Alg 1956-1959 . accesat la data de: 30.06.2016. 6 Spencer Tucker, ”Cold War - A Student Encyclopedia, Volume I: A - D”, California - Oxford, Ed. ABC CLIO, 2008, p. 34. 7 ’’Revoluţia Maghiară din 1956 şi implicaţiile ei în România”, în Baza de Date Transindex (în continuare, Transindex): http://adatbank.transindex.ro/html/alcim_pdf2168.pdf, accesat la data de: 25.07.2016. 8 Ibidem. 240
