Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Matei Ciurică

secolului al XVIII-lea existau în armata habsburgică 45.000 de soldaţi recrutaţi printr-o legătură sau alta cu sistemul de insurrectio8.

Neîncrederea cronică a habsburgilor în potenţialul unei instrucţii rapide a soldaţilor însemna că recrutarea se realiza de obicei pe viaţă şi de aceea era, în general, voluntară. La sfârşitul domniei Măriei Tereza a fost introdus un sistem universal de pregătire militară în care bărbaţii erau înregimentaţi pentru o perioadă de doi ani, după care li se permitea întoarcerea acasă cu condiţia de a se prezenta şase săptămâni pe an pentru antrenamente suplimentare. în Ungaria sistemul a fost introdus în cadrul insurrecttio abia în 17819.

Dacă armata Măriei Tereza reuşise să-i ţină piept lui Frederic al II-lea, după Războiul de Şapte ani (1756-1763) o serie de aşa numite reforme au fost implementate, în urma cărora a fost luată o decizie cu efecte grave şi anume investiţiilor în artilerie. Rezultatul a fost dezastruos, Austria suferind o serie de înfrângeri ruşinoase din partea Turciei10. Pentru a analiza această evoluţie dezamăgitoare a fost numită o comisie în 1791, a cărei activitate a stagnat însă timp de şase ani. La sfârşitul Războiului Primei Coaliţii, în martie 1798, a fost organizat un organism asemănător ale cărui rezultate, deşi încă insuficiente în raport cu problemele generale ale aparatului militar austriac11, au avut totuşi importante consecinţe în sfera tehnicii militare a Imperiului. La conducerea acestei comisii a fost numit un maghiar originar din Transilvania, József Alvinczi, fost adversar al lui Napoleon în teatrele de luptă din Italia şi guvernator militar al Ungariei12.

Cele mai importante consecinţe s-au observat, aşa cum am spus, în domeniul tehnicii militare şi, mai precis, în aria de standardizare a armamentului. Pentru infanterie a fost introdusă puşca cu cremene model Ml798, în timp ce cavaleria beneficia fie de carabina dragon Ml798, fie de Hussarcarbine Ml798, ori de un model special de carabină a cărei pat putea fi înlocuit, arma devenind o puşcă. Tot pentru cavalerie, o importanţă deosebită a reprezentat-o introducerea pistoalelor de tip M179813.

Muzeul Judeţean Satu Mare se află în postura fericită de a putea reflecta, prin modelele din colecţia sa, această standardizare. Avem astfel, în primul rând puşca cu cremene pentru infanterie cu numărul de inventar 32.283 MO (Fig. 1).

Modelul are o lungime totală de 151 cm, lungimea ţevii fiind de 104 cm, iar calibrul măsurând 2,1 cm. Trebuie spus despre acest tip de puşcă faptul că ea s-a dorit, şi a reuşit, să fie o copie îmbunătăţită a modelului francez de puşcă cu cremene din 1777. De aceea, faţă de predecesoarele sale austriece, Ml798 preia fără modificări sistemul cu cremene francez dezvoltat; îmbunătăţiri suplimentare sunt aduse vergelei, care lipseşte din păcate în cazul nostru, dar care era mai subţire decât cea franceză, făcând ca arma să fie mai uşor de încărcat. De asemenea, inelul de trecere al vergelei este mult mai lat, astfel încât vergeaua să fie mai uşor de aşezat după încărcare. Un

8 A.M. Boerke, ’’Conscription in the Habsburg Empire to 1815”, in ed. Donald Stoker, Frederick C. Schneid, Harold D. Blanton, Routledge, Conscription in the Napoleonic Era: A Revolution in Military Affairs?, 2008, p. 74.

9 Philip Haythornthwaite, The Austrian Army 1740-80 (2) Infantry, Osprey, 1994, p. 6.

10 Todd Fisher, The Napoleonic Wars: The Rise of the Emperor 1805-1807, Taylor 8c Francis, 2001, p. 19.

11 Peter Wilson, German Armies: War and German Society, 1648-1806, Routledge, 2002, p. 338.

12 Vezi G.J. Fiebeger, The Campaigns of Napoleon Bonaparte of 1796-1797, West Point, New York: US Military Academy Printing Office, 1911, p. 49.

13 Philip Peterson, Standard Catalog of Military Firearms, Gun Digest Books, 2011, p. 26.

19