Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Activitatea organizaţiei Partidului Naţional Român...

în cazul în care nici o grupare nu întrunea 40% din numărul total de voturi, mandatele se împărţeau proporţional, în funcţie de procentele obţinute de fiecare partid. Pragul electoral a fost fixat la minim 2% din voturi pe ţară40.

Existau cazuri, la fel ca la alegerile parlamentare precedente, în care un candidat de deputat sau senator obţinea mandatul în mai multe circumscripţii electorale. în conformitate cu articolul 124 al noii legi el avea obligaţia ca în termen de 10 zile de la verificarea mandatelor să opteze pentru unul dintre ele. De asemenea, în cazul în care un mandat rămânea vacant din diferite motive (demisie, deces, etc.), electoratul urma să fie convocat în maxim două luni de la vacantarea mandatului41.

în concluzie, putem afirma că noua lege electorală reprezenta un regres, atât pentru P.N., în special pentru Transilvania şi Banat, dar şi pentru electoratul care nu mai alegea persoana, ci o listă de partid. în ceea ce priveşte „zestrea guvernamentală” sau „prima” cum i s-a mai spus, deşi la vremea respectivă P.N. a contestat-o vehement, după preluarea puterii de către P.N.Ţ. ea nu a fost schimbată.

Legea a fost contestată la vremea respectivă nu numai de partidele politice din Opoziţie, care o considerau de inspiraţie musoliniană, ci şi de opinia publică. Pamfil Şeicaru îl cita pe Maurice Duverger, care spunea despre scrutinul pe listă şi reprezentarea proporţională că „favorizează dominaţia partidului şi corespund, de alt fel foarte bine, structurii colective a partidelor comuniste sau fasciste”. La fel şi Pamfil Şeicaru insista asupra faptului că legea era inspirată de cea fascistă şi că, deşi a fost contestată de P.N. şi P.Ţ., nu au schimbat-o în momentul în care au ajuns la guvernare42.

înainte de a se prezenta la Palat pentru a depune mandatul guvernului liberal, Ion I. C. Brătianu s-a prezentat la Cameră şi la Senat, unde a dat citire decretului de dizolvare a Parlamentului. De a doua zi, 28 martie, au început consultările şefilor de partide, care s-au prezentat, pe rând, în audienţă la Rege. Astfel, au fost primiţi Nicolae Iorga, Alexandru Averescu şi Ion Mihalache. Regele Lerdinand le-a cerut să realizeze un guvern de concentrare naţională, iar dacă nu era posibil, să prezinte fiecare partid câte o listă ministerială43. Conform indicaţiilor electoratului, cele mai mari şanse pentru a prelua puterea o aveau P.N. şi P.Ţ.

Pe data de 29 martie 1926, generalul Averescu a propus P.N. şi P.Ţ. fuziunea „fără condiţii” sub preşedinţia sa, la fel ca şi guvernul ce urma să fie alcătuit. Propunerea a fost respinsă categoric de şefii celor două partide. în aceeaşi zi, fruntaşul politic Vasile Goldiş i-a prezentat lui Iuliu Maniu un memoriu, în numele colaboratorilor săi politici apropiaţi, I. Lupaş şi I. Lapedatu. El îi aducea la cunoştinţă că dacă înţelegerea cu ţărăniştii se va face vor rămâne în cadrul P.N., pe care îl vor sprijini „fie în opoziţie, fie la guvern”. Dar, dacă înţelegerea nu se realiza, îşi rezervau dreptul de a da concurs noului guvern. Tot pe data de 29 martie au avut loc negocieri între P.N. şi P.Ţ. pentru încheierea unui acord de guvernare naţional-ţărănist, sub preşedinţia lui Iuliu Maniu. Se pare că ţărăniştii au renunţat la conducerea Ministerului de Interne

40 Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale (în continuare, SJAN-CJ), Fond Personal Valeriu Branişte, inv. nr. 2, dos. 253, f. 9 (aici se găseşte Legea electorală din anul 1926, aparţinând fostei biblioteci a lui Valeriu Branişte).

41 Ibidem, f. 10.

42 Pamfil Şeicaru, Istoria partidelor naţional, ţărănist şi naţional ţărănist, voi. II, Madrid, Ed. Carpaţii, 1963, p. 71.

43 Patria, nr. 70, 30 martie 1926, p. 1.

180