Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Diana Kinces - Roxana Orha

După Unirea cea Mare, prima adunare cercuală are loc la 1 decembrie 1920 la Satu Mare, când se reorganizează după noua împărţire teritorial-administrativă a ţării. Urmează o perioadă mai puţin semnificativă în realizări, datorită deselor schimbări survenite în conducerea despărţământului. După un şir de directori (dr. Hie Carol Barbul în 1920, loan Savanyu în 1921, dr. Mihai Pop în 1922 etc.), din 9 decembrie 1925 este ales preşedinte profesorul dr. Eugen Seleş, un om de spirit şi aleasă cultură, bun organizator şi iniţiator al viitoarelor mari înfăptuiri. Despărţământul s-a reorganizat având 5 membri fondatori, 17 pe viaţă şi 90 activi, subordonând 38 de comune, în care activau 7 agenturi şi 16 biblioteci9.

După cum am precizat, Ludovic Mărcuş a rămas ca slujitor al bisericii din Mădăras, ocupând totodată şi funcţia de protopop al locului până la sfârşitul vieţii sale10. Legătura dintre Ştefan şi tatăl său este dovedită şi de impresionanta dedicaţie pe care o inserează la începutul uneia din cărţile sale de referinţă, Sătmar, apărută în anul 1938: „închin această carte Memoriei scumpe a Tatălui meu: Ludovic Mărcuşiu 1855-1916 Vicearhidiacon actual, protopop-paroh al Mădărasului, asesor consistorial, preşedinte al despărţământului «Astra» şi vicepreşedinte al partidului-naţional român din Sătmar etc. - care m-a învăţat să-mi iubesc Biserica şi Neamul, să muncesc, să ştiu suferi şi a răbda”.

Mama lui Ştefan Mărcuş, Cornelia, născută Sabău, a avut parte de o văduvie destul de lungă, decedând în anul 1941.

Eratele lui Ştefan Mărcuş, Silviu, s-a născut în anul 1880 în Kresztaménes (astăzi Minisei, judeţul Arad), fiind primul fiu al familiei nou formate. A urmat cursurile Seminarului Greco- Catolic din Oradea, fiind unul dintre cei mai distinşi elevi şi cel mai iubit de superiorii ordinului premonstratens. Ca elev de liceu a fost invitat de către savantul dr. Weigand pentru completarea studiilor la Leipzig (Lipsea, în limbajul de atunci). S-a înscris la Universitatea Tehnică din Budapesta, continuându-şi apoi studiile la Darmstadt. Pedagogia a fost una din chemările sale sufleteşti, reuşind să obţină diploma de profesor în ştiinţele matematice şi fizice. Ca tânăr profesor a fost trimis de guvernul maghiar pentru studii speciale în străinătate. Astfel, a petrecut mai mult de un an la Universităţile din Paris, Berlin, Viena şi Italia. Studiile lui au fost publicate în numeroase reviste de specialitate maghiare. Dorinţa lui dr. Vasile Lucaciu, un apropiat al familiei, a fost să-l vadă pe tânărul Silviu Mărcuş, ca profesor în România, dar el a hotărât să rămână în Ungaria, unde a ajuns un distins profesor, un pedagog de o capacitate excepţională şi unul dintre cei mai modeşti muncitori intelectuali. A fost profesor la liceele din Czegléd şi Budapesta şi mai târziu la Şcoala de marină din Budapesta profesor de mecanică-fizică. Cursurile lui au fost distinse şi prin prezenţa prinţilor din Casa Habsburgică. Serviciul său militar l-a făcut la marină. După război a ajuns membru al Consiliului Dirigent, apoi profesor la Şcoala de Arte şi Meserii din Oradea şi mai târziu profesor la Liceul „Emanoil Gojdu” din aceeaşi localitate. S-a stins din viaţă în 4 mai 1923, la Oradea, fiind înmormântat la cimitirul din cartierul Olosig, fiind condus pe ultimul drum de către episcopul Valeriu Traian Prenţiu, de elevii săi, de profesorii colegi din oraş şi bineînţeles de familia lui din Mădăras şi de apropiaţii acestuia11.

Soţia lui Ştefan Mărcuş, Rita, cu numele adevărat Margaretta Mărcuş, născută Mergenthaler, era originară din Viena. A fost soprană de operă dar şi o mare specialistă în pedagogie. Cununia celor doi artişti a avut loc în anul 1918, căsătoria lor fiind dăruită cu naşterea a trei copii.

împreună cu soţul său a participat la numeroase opere de binefacere socială şi umanitară, evoluând în peste o sută de concerte caritative fără a cere bani.

9 Valentin Băinţan, Arta Corală din Maramureş, Baia Mare, 1982, p. 58.

10 Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, voi. II, Satu Mare, Ed. Citadela, 2010, p. 223.

11 Vestul României, Oradea, nr. 8, 11 Mai 1923, p. 2.

86