Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)
Istorie
Paula Virág Baia Mare 3.882 2.392 190 1.300 0 0 Baia Sprie 3.819 2.584 35 1.200 0 0 Unul dintre punctele negative ale recensământului iosefin este acela că populaţia nu a fost recenzată şi din punct de vedere etnic. Pornind de la confesiune este foarte dificil să realizăm o astfel de împărţire a locuitorilor comitatului Satu Mare. Putem afirma că populaţia reformată era, în general, de etnie maghiară, evanghelistă erau reprezentaţi de populaţie germană, grecocatolicii erau fie români, fie ruteni, iar romano-catolicii se împărţeau între maghiari, germani şi slovaci. La toate aceste grupuri etnice se mai adaugă şi evreii care erau concentraţi, în general, în zona rurală, doar patru dintre ei locuind în oraşul Satu Mare la data realizării recensământului aflat în atenţia noastră. De-a lungul secolului al XVIII-lea, populaţia evreiască avea un statut aparte faţă de cea creştină. Maria Tereza a fost ultimul monarh din Europa secolului al XVIII-lea care i-a mai persecutat activ pe evrei. Toţi cei care au locuit în Boemia au fost alungaţi în anul 1775, iar în 1777, ea le-a interzis evreilor să locuiască în Viena, motivând că sunt o rasă diferită care complota să îi transforme pe austrieci în cerşetori8. Urcarea pe tron a lui Iosif al Il-lea a schimbat orientarea politică faţă de populaţia evreiască, noul suveran dorind elaborarea unor soluţii care să îi integreze pe evrei în cadrul societăţii Imperiului Habsburgic. Scopul lui era acela de a-i transforma în cetăţeni supuşi, utili, plătitori de taxe şi impozite, care să fie asimilaţi treptat din punct de vedere cultural. Modalitatea concretă a aplicării unor astfel de percepte, în cazul problemei evreieşti, a fost adoptarea edictelor de toleranţă pentru majoritatea provinciilor din imperiu. Actul emis pe data de 31 martie 1783, sub titlul Systematica gentis Judaicae Regulatio, pentru evreii din Ungaria şi-a exercitat influenţa şi asupra statutului evreilor din părţile apusene ale Transilvaniei, respectiv din Banat, deschizându-se accesul la locuirea în toate regiunile ţării, cu excepţia celor miniere, la învăţarea şi practicarea tuturor meseriilor, la primirea în bresle, la arendarea pământului cultivat în regie proprie, înlăturându-se şi semnele distinctive umilitoare9. S-a permis evreilor să frecventeze şcolile publice, de toate gradele, cu dreptul de a fi trataţi la fel cu elevii sau studenţii creştini. De asemenea, s-a creat posibilitatea de a-şi înfiinţa propriul sistem şcolar, care să fie susţinut financiar de către comunităţile evreieşti. Elevii de aici puteau studia după manuale similare cu cele din şcolile de stat, având ca element specific doar predarea religiei iudaice. în plan economic s-au respins propunerile locale privind limitarea fierberii rachiului de către evrei, a accesului acestora la comerţul cu cereale şi la practicarea comerţului ambulant, considerându-se că aceste ocupaţii permit punerea în valoare a produselor proprietarilor de domenii. S-a interzis încasarea de taxe de căsătorie de la evrei pentru a acoperi obligaţiile restante faţă de stăpânii de pământ. S-a acordat evreilor dreptul de a lucra duminica şi în perioada sărbătorilor creştine. S-a interzis apoi, sub pedepse drastice, botezarea de către moaşe a copiilor evrei la naştere, ei având posibilitatea de a-şi schimba apartenenţa confesională doar la vârsta de 18 ani10. în comitatul Satu Mare, contele Károlyi Sándor a solicitat Curţii de la Viena aprobarea de a aduce şi de a aşeza populaţie evreiască pe teritoriul comitatului. Consiliul Regal Locumtenenţial aprobă planurile contelui cu observaţia ca autorităţile comitatense să aibă un 8 Remus Câmpeanu, Anca Câmpian, Varga Attila, Greta Monica Miron, Mirela Popa Andrei, Anton E. Dörner, In spiritul Europei moderne. Administraţia şi confesiunile din Transilvania în perioada reformismului terezian şi iosefin (1740-1790), Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2009, p. 16. 9 Ibidem, p. 55. 10 Ibidem, p. 56. 68
