Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Viorel Ciubotă

La cei 194 de preoţi mai trebuie să adăugăm un număr extrem de mare de diaconi pregătiţi şi aceştia tot din mediul ortodox. Notăm că aici recordul îl bate tot episcopul Dosoftei Teodorovici care a sfinţit nu mai puţin de 40 de tineri, şi trei de către episcopul Iosif Stoica.

Se pune întrebarea firească de ce avem un număr aşa de mare de preoţi şi diaconi în Maramureş proveniţi din mediul ortodox? în primul rând credem că aceasta era dorinţa comunităţilor săteşti de a avea preoţi învăţaţi în legea străbună, puţin dispuşi de a accepta „inovaţiile papistaşe.” în al doilea rând faptul că mulţi preoţi îşi primesc hirotonia în Moldova, deşi riscau amenzi grele (birsagium) şi chiar închisoare, după cum reiese cu prisosinţă din actele vizitaţiei, ţine şi de o tradiţie adânc înrădăcinată în conştiinţa maramureşenilor a legăturilor religioase strânse cu Moldova, considerată pe bună dreptate apărătoare şi mai ales sprijinitoarea ortodoxiei în Maramureş. Şi nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul că până în anul 1748, când seminarul de la Mukacevo începe să fie subvenţionat de Curtea imperială cu 300 de florini anual36, nu a existat nici o şcoală care să pregătească preoţi greco-catolici. Abia în 1749 această şcoală scoate prima generaţie de preoţi şi diaconi (vreo 19 persoane), ceea ce era insuficient pentru o eparhie care număra în jur de 730 de parohii37 38.

Episcopul Mihail Olsavszky a găsit în Maramureş 136 de biserici din care cinci erau din zid şi 131 erau din lemn. Cele din zid erau situate în localităţile Giuleşti, Sarasău, Biserica Albă (Bila Ţerkva) Uhlja şi Ruske Pole.

Biserica de piatră din Giuleşti (Ecclesia lapidea cum scandulis tecta cum turri in stato bono, ampla, imaginibus antiquis mediocriter instructa, nescitur a quo benedicta)is, data din anul 1509 ea fiind construită de o membră a familiei cneazului Giula, măritată după un boier din Moldova. Cneazul Giula a fost fiul lui Dragoş, întemeietorul Moldovei39. Biserica de piatră din Sarasău (Eclessia lapidea cum turri, scandulis exiguus tecta, adesque tectura indiget. Imaginibus localibus pulchris ornata. Benedicta non scitur a quo)40, data se pare din anul 1700. Tit Bud consemnează tradiţia din comună că biserica ar fi mult mai veche şi ar fi fost zidită de soţia unui boier din Moldova care îşi trăgea originea din una din familiile nobile din Sarasău41. Biserica cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail se păstrează şi astăzi. Următoarea biserică se afla în localitatea Bila Ţirkva - Ucraina (Biserica Albă), care în anul 1751 încă se vedea pe malul înalt al Tisei (Alia ecclesia est murata ante 700 annos a quadam Principissa Dragony iam modo a Tybisco ruinata pars media est)42. Astăzi pe locul bisericii se află o cruce de piatră.

în anul 1749 mănăstirea era încă în funcţiune notându-se că „Biserica este din piatră cu gropniţă din lemn. Altarul stă pe piatră. De-a lungul timpului aici au fost îngropaţi mai mulţi episcopi şi vicari ai Maramureşului43. în vremea vicarului Tit Bud se mai vedea doar locul altarului. Biserica fiind pe o înălţime în apropierea Tisei „s-a surpat cu icoane cu tot.”44 Biserica din zid de la Uhlja (Ucraina) (Ecclesia murata cum turri scandulis tecta... non scitur a quo benedicta),

greco-catolică..., II, p. 68-69.

36 cf. Episcopia greco-catolică..II, p. 303-304.

37 Ibidem, p. 362-363.

38 „Biserica din zid acoperită cu şindrilă cu turn în stare bună, largă, icoanele vechi aranjate cu măsură, nu se ştie de cine a fost binecuvântată, cf. Episcopia greco-catolică..., II, p. 184.

.w gucp jjate istorice..., p. 43.

40 Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, inv. nr. 1290. („Biserica din zid cu turn acoperită slab cu şindrilă, ba chiar duce lipsă de tencuială. Icoanele locale bine de tot împodobite. Binecuvântată nu se ştie de cine.”).

41 Tit Bud, Date istorice..., p. 61.

42 „Altă biserică a fost zidită înainte cu 700 de ani de prinţesa de odinioară Dragony la Tisa, acum gata să se prăbuşească în partea de mijloc”, cf. Arhiva de Stat... inv. nr. 1290 şi Mihailo Sirohman, Ţerkvi Ukraini Zakarpattia, Lviv, 2000, p. 574.

43 V. Ciubotă, Liuba Horvat, Un document din anul 1749 despre mănăstirile din Maramureş, în ’’Satu Mare Studii şi Comunicări”, XXVIII/II, 2012, 27-28.

44 Tit Bud, op. cit., p. 26.

50