Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Gianina-Diana légár

părţile de moşie ale nobililor de Kysnempthy, situate în centrul domeniului Nagyida, sunt preluate de Petru, care cedează în schimb două moşii mai îndepărtate, din comitatul Zemplén170. Mai ales după construcţia cetăţii de la centru171 şi includerea nominală a oraşului Szikszó, domeniul devine unul prosper. In timpul lui loan Perényi, fiul şi moştenitorul lui Petru, numărul total al porţilor familiei din comitat se ridica la 567172.

Tranzacţiile financiare definitive privind bunurile imobile nu sunt foarte frecvente între acţiunile lui Petru Perényi. Probabil lipsa de lichidităţi, sau posibilitatea de a dobândi aceleaşi beneficii prin acţiuni mai avantajoase (schimb, donaţii) determină raritatea cumpărării de bunuri imobile. Din informaţiile noastre, Petru Perényi a realizat doar trei astfel de tranzacţii. Prima, datând din anul 1398, avea drept scop completarea posesiunilor sale din satul Nagynémeti, pe care îl primise (probabil majoritatea) prin donaţie regală cu patru ani mai devreme. Valoarea totală a tranzacţiei este de 70 de florini de Kosice, însă dimensiunile sau localizarea loturilor de pământ intrate pe această cale în proprietatea lui Petru Perényi nu sunt cunoscute. Ştim doar că o parte a satului a rămas şi în continuare în proprietatea vânzătorilor173. Cea a doua cumpărare, de o valoare mult mai mare, priveşte o parte a satului Chan. Contractul în sine nu s-a păstrat, iar informaţia ne-a parvenit printr-o plângere a rudelor vânzătorului, de altfel familiar al lui Petru Perényi, că nu le-a fost respectat dreptul de preempţiune174. Valoarea tranzacţiei este de această dată una mare, ridicându-se la 1000 de florini. La acelaşi preţ realizează Petru Perényi cea de a treia achiziţie, care nu se mai referă la pământ, ci la o casă situată în Buda, în P-ţa Szombat. Pentru Petru, care petrecea probabil din ce în ce mai mult timp în capitală, era mai rentabilă o investiţie mare, dar într-o reşedinţă permanentă. Astfel, casa valorând 1000 de florini, şi care aparţinuse iniţial comitelui cămării de sare, apoi voievodului Transilvaniei Nicolae Csáki, a fost cumpărată de Petru Perényi în 26 decembrie 1411, direct de la rege175.

Zălogirile, care presupuneau la rândul lor existenţa lichidităţilor, sunt şi ele puţine. Cele două zălogiri cunoscute sunt realizate în momentul în care Petru Perényi devenise deja jude al curţii regale, aflându-se deci în culmea carierei sale. în anul 1417, acesta ia în zălog de la Petru de Sephl, pentru 200 de florini, moşia Zennye'7*’. Probabil că în timp pământul a fost recuperat de proprietarii de drept, deoarece moşia nu mai apare printre posesiunile familiei. Una dintre proprietăţile care a intrat însă pe cale de zălog în domeniul familiei şi nu a mai fost recuperată este moşia Szecső din comitatul Pest. Dreptul de folosinţă asupra acestei posesiuni şi a altor terenuri din comitatele Pilis şi Timiş au fost urmărite şi câştigate pe cale juridică de Petru Perényi de la episcopul de Eger, Ştefan, care îi datora uriaşa sumă de 2000 de florini. La intervenţia împăciuitoare a unor baroni, Petru renunţă la toate moşiile urmaşilor lui Ştefan, cu excepţia posesiunii Szecső, care este păstrată drept gaj177. Se pare că proprietarii nu au reuşit să strângă suma datorată până la termenul stabilit, iar moşia din Pest este înşirată încă între posesiunile familiei Perényi la 1430178.

C. Donaţii din alte surse. Şirul donaţiilor primite de Petru Perényi de la indivizi particulari este deschis de Paul de Toronya, care lasă în anul 1410 întreaga sa avere, concentrată cu

170 DL 8337.

171 Cândva după anul 1406. Archontologia.

172 Engel Pál, Kamarahaszna-összeírások..., p. 189.

175 Nobilii de Alsohoporth nu s-au putut înţelege asupra tranzacţiei, aşa că o parte a terenului nu a putut fi vândut. DL 8278 şi ZsO, voi. I, doc. 5403.

174 ZsO, voi. II, doc. 6668.

175 Perényi, doc. 343.

176 DL 10605. Nu am reuşit să identificăm locaţia moşiei.

177 Perényi, doc. 358.

178 CDHung, voi. X/7, doc. 71.

30