Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

locuri greu accesibile din munţi62, iar reacţia lui Petru, care, alături de oamenii săi i-a urmat şi i-a provocat este promovată drept un real act de curaj. Acesta şi-a plătit însă îndrăzneala printr-o rană destul de serioasă la mâna dreaptă63. Două inadvertenţe între documentul din 13 iulie şi cel din 1 august 1411 atrag însă atenţia de la prima vedere. în primul rînd, adversarii sunt diferiţi. Dacă iniţial se relata o campanie anti-otomană, în cea de a doua naraţiune se vorbeşte despre lupta împotriva românilor şi atitudinea lor inconstantă faţă de regele Ungariei. Cu alte cuvinte, avem de-a face în acest caz cu o problemă de ierarhie politică, şi, în plus, cu o recidivă. Astfel, este puţin probabil ca relatarea din 1 august 1411 să se refere la prima campanie a lui Sigismund în voievodatul Ţara Românească, fiind vorba mai degrabă despre cea de a doua, respectiv incursiunea militară din august 1396 a voievodului Stibor Stiborici aflat în drum spre Bulgaria. O altă inconsecvenţă între cele două relatări contribuie la întărirea acestei presupuneri, şi anume cea referitoare la rănile dobândite în luptă de Petru Perényi. Aceste detalii, uneori exagerate, pot părea cu uşurinţă confuzii, însă analiza documentelor demonstrează că tocmai evenimentele situate la nivelul cel mai concret sunt reţinute de memorie64, înlănţuirea cronologică fiind în schimb eronată în multe cazuri.

Cum a ajuns Petru Perényi de la curtea regală sub steagul voievodului Transilvaniei înainte cu o lună de bătălia de la Nicopole, nu este greu de explicat. Stibor Stiborici l-a întâlnit pe Sigismund la finalul lunii iunie 139665 şi împreună au plănuit, probabil, paşii care urmau să fie făcuţi în săptămânile următoare. Cert este că Stibor şi armata Transilvaniei nu s-au reunit la Buda cu armata regală şi cea occidentală66, pornind pe un traseu separat, prin Ţara Românească, înspre Bulgaria. De bună seamă, această diviziune s-a făcut în scopul campaniei ardelene în Ţara Românească, care a şi avut loc în cursul lunii august67. Petru Perényi, însoţindu-1 probabil pe rege în nordul Ungariei în calitatea sa de membru al curţii regale, a fost trimis de suveran în Transilvania pentru a-1 sprijini pe Stibor în campania militară planificată. în aceste condiţii, devine evident că Petru nu a mai acţionat la Nicopole prin intermediul fostului său protector, Nicolae Perényi, de al cărui drum se despărţise deja.

Dezastrul cu care s-a finalizat pentru cruciaţi campania din Bulgaria a avut un răsunet important şi în epocă. Mulţi dintre conducătorii de renume ai armatelor învinse au pierit în bătălie, au fost executaţi după, sau, în cel mai bun caz, răscumpăraţi. Sigismund, căruia instabilitatea din Ţara Românească nu i-a permis să urmeze acea rută de retragere, s-a îmbarcat împreună cu câţiva apropiaţi pe un vapor pus la dispoziţie de flota veneţiană, a navigat pe Dunăre şi s-a întors acasă prin Constantinopol, în luna ianuarie a anului următor68.

în timp ce Nicolae Perényi îşi pierde viaţa la Nicopole69, Petru suprevieţuieşte unor răni destul de grave70 şi se retrage alături de armata rămasă spre Ungaria. Eforturile sale militare de până acum încep să fie răsplătite deja în anul următor, 1397, când lui Petru îi este atribuită, pe lângă o donaţie materială, demnitatea de ban de Macsó.

Petru Perényi, „primum inter ceteros nostros regnicolas”...

62 eisdem Volachis in cauernis et moncium foraminibus, alpiumque faucibus in abscondito constitutes. Ibidem.

63 Perényi, doc. 331.

64 Spre exemplu, rănile căpătate de Petru Perényi în cadrul bătăliei de la Galamboc sunt asemănător (dar nu identic!) descrise în cele două documente. în privinţa perioadei în care s-a petrecut asaltul propriu-zis însă, relatările celor două documente sunt diferite.

65 în 24 iunie 1396, Sigismund şi Stiborici se aflau ambii la Lublo. Engel Pál, C. Tóth Norbert, Itineraria regum et reginarum (1382-1438), Engel Pál kézirata készült az MTA Történettudományi Intézetében, Budapest, 2005, p. 71 şi ZsO, voi. I, doc. 4459.

66 Sigismund, împreună cu majoritatea trupelor sosite în ajutor din Europa vestică, s-a îndreptat spre Bulgaria prin Timişoara, Orşova, Novisad, ajungând la Vidin la finalul lunii august. Engel Pál, C. Tóth Norbert, Itineraria..., p. 72.

67 Istoria medie..., p. 170.

68 Engel Pál, C. Tóth Norbert, Itineraria..., p. 72.

69 Mályusz Elemér, Zsigmond király uralma..., p. 33.

70 Perényi, doc. 329.

19