Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Restaurare - Conservare

Se coseau din doi laţi de pânză „cusuţi laolaltă”3, la care se adăuga un baier. Străiţile erau folosite la căratul în spate: „Măicuţa dacă avea de mers în Stâna punea în straiţă şi ducea de-a umărul”3. Mai erau şi străiţucăle de colindat. Acestea erau mai mici (25 cm) şi erau folosite de copii în Ajunul Crăciunului când mergeau la colindat sau când mergeau pe câmp cu animalele, pentru merinde.

Pe lângă toate aceste ţesături atât de necesare în gospodărie, femeile ţeseau valuri întregi de şterguri. Acestea erau ţesute cu lăţimi variate, în funcţie de folosinţă şi disponibilitatea materialului12. Structura de ţesere era cea simplă în două iţe, iar culoarea era cea naturală a cânepii (alb-gălbui). Din aceste valuri se croiau şi se coseau: şterguri de faţă, merindare, şterguri de bucătărie.

Textile de interior din zona de Codru în colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare

Adela Dobrescu

Muzeul Judeţean Satu Mare Satu Mare, RO adeladobrescu@yahoo.com

Bibliografie

Apolzan, Lucia, Portul şi industria casnică textilă din Munţii Apuseni, Bucureşti, Institutul de Ştiinţe Sociale al României, 1944.

Atlasul etnografic român, voi. I, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 2003.

Bănăţeanu, Tancred, Arta populară din Nordul Transilvaniei, Baia Mare, Casa Creaţiei populare a Judeţului Maramureş, 1969.

Borovszky, Samu, Országos monografia. Szatmar vármegye monográfiája (Monografia naţională.

Monografia comitatului Sătmar), Budapest, Ed. Academiei Maghiare, 1910.

Butură,Vaier, Etnografia poporului român. Cultura materială, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1978. Zaharia, Florica, Textile tradiţionale din Transilvania - Tehnologie şi estetică, Complexul Muzeal Bucovina, Suceava, 2008.

12 Informator Malvina Madar, 56 ani, Soconzel, 2012.

191