Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Irina Liuba Horvat

ucraineni şi germani - cu 0,3%, ruşi - 0,2%. La 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României era de 20.121.641 persoane. Faţă de situaţia existentă la recensământul anterior, populaţia stabilă a scăzut cu 1.559.300 persoane. Informaţia privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii persoane). S-au declarat români 16.792,9 persoane (88,9%). Populaţia de etnie maghiară înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au declarat rromi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii sunt: ucraineni (50.920 persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7 mii), ruşi - lipoveni (23,5 mii) şi tătari (20,3 mii).

în România domină confesiunea ortodoxă. Caracteristic pentru minorităţile naţionale din România, cu excepţia maghiarilor, este nivelul ridicat de patriotism românesc. De obicei, în rândul părinţilor este răspândită ideea despre necesitatea şi importanţa studierii limbii de stat. Acesta este un răspuns logic al populaţiei la potenţialul puternic şi practica pe termen lung a politicii de unificare a României3.

Potrivit datelor culese în cadrul recensământului din 2002, minoritatea ucraineană din România locuieşte compact în judeţele Maramureş (34.027 de persoane.), Suceava (8.514 pers.), Timiş (7.321 persoane), Caraş-Severin (3.526 persoane), Arad (1.741 de persoane), Satu Mare (1.556 persoane), Tulcea (1.279 persoane), Botoşani (896 persoane). Conform recensământului din 2011, cei mai mulţi ucraineni trăiau în judeţele Maramureş (30,8 mii persoane), Timiş (6,0 mii persoane), Suceava (5,9 mii persoane) şi Caraş-Severin (2,5 mii persoane), înglobând 88,6% din totalul acestora.

în componenţa Maramureşului actual în afara teritoriilor istorice intră şi o parte a teritoriilor sătmărene şi precum şi alte zone care au o suprafaţă de 6.215 km. Pe aceste teritorii prezenţa ucraineană a fost întotdeauna una importantă. Astfel, istoricul maghiar István Béla, pe baza documentelor istorice, dovedeşte faptul că în secolul al XVII-lea populaţia ucraineană din Maramureş depăşea populaţia românească4.

După cum se ştie teritoriul istoric al Maramureşului în 1919 (conform Acordului de la Saint Germain) şi în anul 1920 (Pacea de la Trianom) a fost împărţit în proporţie de 3/5 (Cehoslovaciei) şi 2/5 (României). Astfel, datorită împărţirii Maramureşului istoric, în rândul ucrainismului au continuat să se adâncească procesele asimilării lingvistice şi culturale, în special în timpul regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu (anii 60-80 ai secolului trecut).

Odată cu aceasta, observăm că identitatea ucraineană din Maramureş în perioada actuală continuă să fie cea mai mare din România. Din punct de vedere procentual - este 55,7% din numărul ucrainenilor din România. Aici, conform rezultatele recensămintelor din 1930, 1956, 1966, 1977, 1992, numărul ucraineanilor a crescut în mod constant (vezi Tabelul. Ne l)5.

3 Lenio P, Etnoyazekovăi liberalism Ukraină v kontexte etnopoliticeskoi praktiki stran Ţentralno Vostochnăi Evropăl P. Keniom M, Zan//Oblscestvo i etnopolitika: Materile Vtoroi Mezdunarodnoi nauchno praktichnoi Internet konferenţii; 1 aprelia- 15 lepnia 2009 goda, /SebAGS, pod.red.L.V. Savinova.- Novosibirsk; Izdnanie SebAGSm 2009, p.160.

4 Liuba Horvat, Etnoculturney renesans ucrainţiv Maramoroshskoho povitu (Rumunia) / Liuba Horvat // Soţialnoeconomichni ta etnopolitechni zmine v krainah Ţentralnoi i Pivdennoi Evrope (Druha polovena 80 -h rokiv - persha polovena 90-h rokiv XX st.); Materiale mizhnarodnoii konferenţii 26-27 veresnia 1996 roku, - Ujgorod: Rozprororahunkovei redakţiyno- vedavnechei viddil Zakarpatskoho oblasnoho komitetu u spavah prese ta informaţii, 1997, p. 2008.

5 Mihai Zan, Etnichna, movna ta konfesiyna identechnist ukrainskoii naţionalnoii menshene povitiv Maramureş ta Satu Mare (Rumunia) / Mihai Zan, Liuba Horvat (Rumunia) // Naukovei visnek Ujgorodskoho universitetu: Seria Politologhia, Soţiologhia, Filosofia. Vepusk 7-8 // Ministerstvo osvite i nauke, Ujgorodskey Naţionalney Universite, RedkoLM.Vehelh (pod red..) A. Andrushcenko, O. Babkina tain.- Ujgorod, Vedavneţtvo UjNU ’’Goverla”, 2007, p. 246.

122