Hágó Attila Nándor et al.: Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 31-32/1. (2015-2016)
Liviu Marta - János Németi - Endre Szász: Depozitele de brozuri de la Pir şi Ciumeşti. Reflectări ale mobilităţii culturale şi a conectivităţii în spaţiul carparpatic
36 Liviu Marta, János Németi, Endre Szász ce include Transdanubia şi regiunea nord-vest balcanică are loc un schimb de obiecte metalice cu centrele metalurgice din regiunea Tisei superioare şi Transilvania. Descoperirile intermediare pot fi apreciate ca jaloane ale direcţiilor de răspândire a obiectelor puse în discuţie. Concentrarea obiectelor pe traseele unor căi de comunicaţie obligă la discutarea măsurii în care conectivitatea dintre aceste regiuni se reduce la importul unor obiecte sau dacă împreună cu circulaţia acestor obiecte pot fi aduse în discuţie şi alte tipuri de mobilitate. în sprijinul interpretării pieselor de la Pir sunt evidenţiate piese cu o provenienţă similară descoperite în depozitul de la Ciumeşti. Ambele depozite vin să completeze consistenţa prezenţei importurilor în regiunea Văii Ierului şi Câmpia Careiului, zonă ce este apreciată ca şi culoar de legătură între Transilvania şi nordul Câmpiei Panonice, traseu al unei tradiţionale căi comerciale. Rolul „importurilor” de podoabe, arme şi piese vestimentare nord-vest balcanice/sud-vest panonice se impune a fi apreciat din perspectiva depunerii lor în cadrul unor ofrande, dar şi din perspectiva unor valenţe identitare ale majorităţii acestor obiecte. în acest context evaluarea conectivităţii se prezintă a fi în strânsă şi complexă legătură cu obiceiurile de depunere regională, cu fluxurile economice şi comerciale, dar şi cu negocierile de factură identitară ce se produc în ambianţa unei sesizabile mobilităţi fizice şi culturale. Conectivitatea intensă evidenţiată în repertoriul descoperirilor de bronzuri din Transilvania şi de pe traseele ce duc spre această provincie bogată în resurse, reflectă o nouă dinamizare a societăţii evidenţiind faptul că pe plan socio-economic convergenţele macroregionale tind să prevaleze asupra divergenţelor regionale. Acest fenomen ar putea reprezenta una dintre explicaţiile referitoare la grandoarea pe care o ating marile depozite de bronzuri transilvănene dar şi a amplorii atinse de fenomenul de fortificare. Amplasamentul fortificaţiilor arată că acestea au fost construite pentru a proteja traseele pe care circulă resursele provinciei intracarpatice în cadrul unor fluxurile comerciale continentale în care unele dintre aşezările fortificate se prezintă a juca rol de nod de reţea. Valenţele sociale ale ofrandelor şi ale „obiectelor-importuri” din ele se evidenţiază ca surse istorice ce vin să ofere anumite detalii asupra unui fenomen de conectivitate interregională de lungă durată, fenomen reflectat în perioade istorice, însă dificil de surprins doar prin metodele arheologiei tradiţionale. Depozitul de bronzuri de la Pir Primele două loturi din depozitul de la Pir (opt celturi), ieşite în urma lucrărilor agricole, au fost recuperate de către János Németi începând cu anul 1996, în partea de hotar „Krumpli Földek/ Pământurile de cartofi”1. în vara anului 2007 Szász Endre (directorul şcolii din Pir) a mai descoperit două topoare, pe care le-a donat muzeului din Satu Mare. La locul indicat, folosind detectorul de metale, au fost găsite celelalte obiecte de bronz2. Compoziţia depozitului de la Pir constă din: 26 celturi (iniţial 27)3, şase seceri, trei vârfuri de lance şi un fragment de pandantiv rotund ajurat (în total 37 piese). Piesele erau răspândite într-un perimetru restrâns, cu latura lungă de 8 m şi latura scurtă de 6 m, situat pe un platou, la o distanţă de 70-80 m sud de marginea terasei Ierului. Cea mai mare parte a pieselor ce compun depozitul de la Pir sunt obiecte locale, frecvente în descoperirile din regiune. în ansamblul de la Pir există însă şi câteva obiecte rare, a căror prezenţă poate fi legată de provenienţa din alte regiuni (Fig. 1). De la un astfel de obiect provine un fragment de bronz, format dintr-o parte arcuită decorată cu nervuri, din care porneşte o tijă cu profil arcuit (Fig. 1/1). Dată fiind prezenţa nervurilor de pe partea rotunjită (roată) şi forma arcuită a secţiunii tijei (spiţei) se poate aprecia că fragmentul provine de la pandantiv discoidal ajurat cu opt spiţe. Subţierea spiţei spre zona ruptă dinspre centrul discului şi lungimea la care s-a rupt sunt elemente care duc la atribuirea piesei unui pandantiv ajurat. Forma şi dimensiunea spiţei sugerează 1 Németi 1999,31. 2 Piesele au fost recuperate de către: Endre Szász, János Németi, Attila Hágó şi Liviu Marta. 3 Endre Szász a menţionat descoperirea cu ani în urmă a unui celt, ulterior pierdut (Németi 1999, 31). Faţă de compoziţia prezentată anterior (Marta 2015), depozitului îi pot fi atribuite încă două celturi, ajunse iniţial în colecţia şcolară din Pir, iar apoi în colecţia Muzeului Municipal din Cărei (numerele de inventar: 10245 şi 10246).
