Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 14. (2014)
Szabó Anna - Fenesi Annamária - Macalik Kunigunda: Evaluarea habitatelor de interes comunitar in ariile proejate de peRraul Tur
Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Voi. XIV (2014) (parcele restrânse), iar în Pădurea Mujdeni pe suprafeţe mai mari. Majoritatea cenoxelor conservă compoziţia caracteristică de specii şi — parţial — structura pădurii de vârstă medie: aproximativ 433 hectare au grad de naturalitate foarte hună (5: 154.49 ha) sau hună (4: 278.4 ha). Restul suprafeţelor ocupate de acest tip de habitat necesită intervenţii de reabilitare pentru a atinge gradul satisfăcător de conservare (63.24 ha cu naturalitate medie, 12.85 ha cu naturalitate slabă). Factori de periclitare şi măsuri minime de conservare: Pădurile aluvialc de stejar şi frasin sunt cele mai puternic afectate de modificările regimului hidric, deoarece terasele care pot oferi biotop pentru aceste habitate au fost întreţesute de zeci sau chiar sute de ani de sisteme clasice sau moderne de canalizare şi desecare. Regularizarea cursurilor de apă şi sistemul de desecare a condus la scăderea nivelului apei freatice în biotop, dar şi la scăderea (adesea încetarea completă) a depunerii aluviunilor în urma modificării regimului de inundaţii. Alţi factori de periclitare identificaţi: expansiunea speciilor invazive lemnoase (79.9 ha cu grad mediu de invazie, 85.2 ha cu grad scăzut de invazie), defrişări sau tăieri in delict, eliminarea completă a lemnului mort din parcele, eliminarea stratului de arbuşti, depozitarea deşeurilor. Pe termen scurt este nevoie in primul rând de oprirea factorilor care conduc la degradarea continuă a habitatului, precum depozitarea deşeurilor, tăierile ilegale, eliminarea lemnului mort. Pe termen mai lung includerea măsurilor de conservare în amenajamentul silvic pot duce la îmbunătăţirea statutului de conservare: eliminarea treptată a speciilor lemnoase alohtone, reabilitarea reţelei hidrologice (cel puţin parţial), păstrarea stratului de arbuşti contribuie creşterea complexităţii structurale şi reabilitarea compoziţiei de specii caracteristice. 5. Păduri balcano-panonice de cer şi gorun Cod Natura 2000: 91 MO Asociaţii vegetale corespunzătoare în sit: Ouercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, Carpino-Cptercetum cerris Klika 1938. Descrierea habitatului: Pădurile balcano-panonice de cer şi gorun sunt păduri xero-termofile, care reprezintă tipul zonal de păduri în bioregiunea panonică (Borhidi, 2003), iar in bioregiunea continentală (unde se află Ariile Protejate Râul Tur) sunt răspândite pe versanţii însoriţi a zonelor de câmpie şi dealuri, până la altitudini de 600-800 m. Cenozele din Aria Protejată prezintă un singur strat arborescent, de 12-16 m înălţime, cu un coronament mediu-slab închegat (55-~5%), compus din Quercus petraea şi O. cerris, însoţit de cireş (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), intr-un singur caz de carpen (Carpinus betulus). Fagul a apărut doar în stratul ierbos, iar arţarul tătăresc era caracteristic în stratul arbustiv. Stratul arbustiv are o închegare de 20% (medie), cele mai frecvente specii fiind păducelul şi lemnul câinesc. Stratul ierbos este bine dezvoltat, dar în faciesurile dominate de Poacee apar specii ca Brachypodium pinnatum, Poa nemoralis, 12
