Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 30/2. (2014)
Recenzii
Recenzii Anders Blomqvist, Economic Nationalizing in the Ethnic Borderlands of Hungary and Romania. Inclusion, Exclusion and Annihilation in Szatmar/Satu Mare 1867-1944, Ed. Departamentului de Istorie a Universităţii din Stockholm, 2014. Cercetările solide dedicate ţinutul sătmărean, în ansamblul mai larg al bazinului carpatic, s-au îmbogăţit în anul 2014 cu o nouă lucrare de substanţă. Volumul ’’Economic Nationalizing in the Ethnic Borderlands of Hungary and Romania. Inclusion, Exclusion and Annihilation in Szatmar/Satu Mare 1867-1944”, rezultat publicistic al studiilor doctorale urmate la Universitatea din Stockholm de către istoricul suedez Anders Blomqvist, reprezintă un studiu amplu şi consistent dedicat trecutului regiunii sătmărene din a doua jumătate a secolului XIX şi până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Lucrarea este împărţită în patru capitole şi concluziile de rigoare. Primul capitol care debutează cu vorbele politologului Oszkár Jăszi ce afirma că ’’orice atitudine de asimilare forţată a unei naţionalităţi dăunează nu numai progresului economic şi cultural al respectivei naţionalităţi opresate ci şi al întregii ţări în acelaşi timp”, se apleacă asupra examinării stării de fapt a dualismului austro-ungar după 1866 şi a politicii Budapestei de maghiarizare a naţionalităţilor din imperiu. Studiul lui A. Blomqvist apelează la cercetători reputaţi în domeniu precum Rogers Brubaker, Jan Kofman, George Crane sau Andreas Pickel, putând fi astfel încadrat domeniului academic al studiilor dedicate naţionalismului. Etno-naţionalismului elitelor vremii este disecat în amănunt de către autor, acesta enumerând mecanismele de impunere în rândul maselor a unei presupuse superiorităţi etno-culturale promovate atât de liderii maghiari cât şi cei români. Cel de-al doilea capitol se focalizează pe răspândirea naţionalismului în teritoriile austro-ungare în cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Totodată, este analizată împărţirea teritorială a comitatului Satu Mare cu concentrările etnice din secolul al XIX-lea subliniind diferenţele de nivel de trai dintre centrele majoritar maghiare şi cele româneşti. Recensămintele vremii sunt de asemenea scrutate prin prezentarea metodelor de recenzare odată cu trecerea timpului. Exemplificatoriu în acest sens îl reprezintă recensământul maghiar din 1880 care introduce pentru prima dată noutatea încadrării a locuitorilor pe baze etno-lingvistice şi nu religioase. Este atinsă totodată şi ,’problema evreiască” prin evidenţierea răspândirii antisemitismului dar şi asimilarea treptată a minorităţii iudaice în tiparele culturale maghiare începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Un interesant subcapitol este dedicat modului în care naţionalismul economic maghiar a fost intrumentalizat în perioada 1890-1914 în părţile sătmărene şi în ce măsură liderii politici ai românilor au contrabalansat presiunile statului maghiar prin adoptarea unei politici de rezistenţă economică, în special prin crearea unei reţele bancare dedicate sprijinirii ridicării elementului etnic românesc. în ceea ce priveşte economia locală, cercetătorul suedez analizează creşterea producţiei industriale în comitatul Satu Mare care cunoaşte în răstimpul analizat o dezvoltare a producţiei chiar dacă regiunea a rămas în continuare una preponderent agrară. Totodată, succesul reţelei de bănci româneşti a determinat guvernul maghiar ca începând din anul 1890 să recurgă la o acţiune de monitorizare atentă a acestora. Anders Blomqvist se apleacă şi asupra memorandiştilor români analizând militantismul acestora în favoarea cauzei româneşti. Problemele sociale, răspândirea ideilor socialiste în regiune, grevele tot mai numeroase de la cumpăna secolului XX sunt de asemenea investigate minuţios. Este remarcată şi problema hemoragiei demografice a timpului prin emigrările masive, îndeosebi în Statele Unite ale Americii. Un subiect important al politicii simbolice de putere a vremii l-au reprezentat latifundiile din comitatul sătmărean şi modul în care monopolul maghiar este treptat spart de achiziţionarea de pământ de către reprezentanţi ai comunităţii româneşti. Un alt subcapitol are ca borne cronologice perioada comitatului de la izbucnirea Primului Război Mondial în 1914 şi până la integrarea deplină a acestuia în cadrul României în 1919 fiind consemnată o oarecare atutidine conciliantă a elitei dominante maghiare faţă de pretenţiile naţionale ale liderilor români. Cel de-al treilea capitol se axează pe perioada în care ţinutul sătmărean a făcut parte din componenţa României Mari (1919-1940) analizând mutaţiile sociale şi politice ce au avut loc în acest spaţiu sub noua orânduire statală. De asemenea sunt acordate spaţii importante şi comunităţii şvabe din părţile sătmărene cu prezentarea încercărilor elitei politice româneşti şi maghiare de a câştiga ataşamentul cultural şi politic al acesteia. 183
