Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 30/2. (2014)

Istorie

Diana Kinces

noscute ale Transilvaniei, cât şi de promovare turistică şi culturală a zonei. Ideea înfiinţării muzeului rămâne în fază de proiect, autorităţile vremii nereuşind să acorde banii şi suportul necesar îndeplinirii unui astfel de obiectiv.

La 13 martie 1966 a avut loc deschiderea festivă a expoziţiei retrospective Aurel Popp. La această deschidere au fost invitate şi Radiodifuziunea şi Televiziunea Română pentru a realiza un documentar referitor la viaţa şi arta lui Aurel Popp. Aceştia şi-au exprimat regretul că nu au putut ajunge şi asta datorită faptului că scrisoarea de invitaţie a ajuns la ei abia în ziua vernisajului. în anii următori se va dori ca această expoziţie să devină una permanentă în cadrul muzeului sătmărean.

în 20 iulie 1967 a fost deschisă expoziţia de bază a muzeului, reorganizată în ultimii ani în mai multe rânduri şi pe mai multe părţi. Expoziţia se bucura de un mobilier modern, de o grafică sobră şi discretă, texte scurte şi concise şi foarte multe hărţi care orientau vizitatorul în periplul său de-a lungul istoriei, după cum preciza chiar consultantul Consiliului Muzeelor, Radu Florescu, considerându-1 un succes muzeistic deosebit, el fiind şi cel care a avizat deschiderea expoziţiei83. Suprafaţa destinată expoziţiilor era de peste 500 m2 pentru expoziţia permanentă de istorie, peste 100 m2 pentru expoziţiile temporare şi 200 m2 pentru expoziţia de artă plastică Aurel Popp. La acea vreme în colecţiile muzeului existau peste 20000 de bunuri culturale şi o bibliotecă cu mai mult de 5000 de volume84.

Perfecţionarea specialiştilor din muzeu reprezenta o prioritate, astfel îl găsim pe etnograful muzeului la cursuri de perfecţionare a muzeografilor etnografi la Bucureşti. De asemenea, colectivul muzeului sătmărean a participat la toate sesiunile ştiinţifice ale muzeelor din ţară şi în aceeaşi perioadă apar şi primele lucrări tipărite sub egida editurii muzeului sătmărean: „Aşezarea dacilor liberi de la Medieşul Aurit” şi „Descoperiri monetare în Câmpia Someşană”.

în anul 1968 se introduce taxă de vizitare al expoziţiilor muzeului. Tarifele erau stabilite în funcţie de provenienţa expoziţiilor temporare şi anume cele aduse din străinătate erau taxate cu 2 lei, iar cele provenind din ţară, cu suma de 1 leu. Intrarea în expoziţii a elevilor şi studenţilor care veneau în grupuri, însoţiţi de profesori era liberă, iar intrarea copiilor, elevilor, studenţilor şi militarilor era taxată doar cu 50% din valoarea biletelor de intrare. Marţea era zi de intrare liberă pentru toată lumea, iar membri Uniunii Artiştilor Plastici, elevii liceelor de artă şi ai liceelor pedagogice, studenţii de la artă şi membri ICOM beneficiau întotdeauna de intrare gratuită.

în urma reorganizării administrativ teritoriale a ţării din anul 1968, muzeului sătmărean i-au revenit sarcini mai complexe, deosebit de importante privind cercetarea istoriei locale, păstrarea şi valorificarea artei populare şi a operelor de artă plastică moştenite de la artiştii sătmăreni, îmbogăţirea planului editorial şi a îndrumării pe linie de specialitate a unităţilor muzeale din judeţ, lucru ce a determinat conducerea muzeului la formularea unui memoriu adresat organelor judeţene în care a cerut schimbarea categoriei muzeului (din categoria a IV-a în categoria a Il-a) şi trecerea lui din subordinea Consiliului Popular Municipal în subordinea Consiliului Popular Judeţean. Odată cu transformarea muzeului de pe cursul superior al Someşului, în administraţia acestuia intră şi alte unităţi muzeale din judeţ: Muzeul din Cărei, Muzeul etnografic al Oaşului, Casa Memorială Ady Endre.

De asemenea, în anul 1968 colectivul muzeului şi-a exprimat intenţia de a reorganiza expoziţia permanentă de istorie în aşa fel încât să prezinte istoria întregului teritoriu al judeţului Satu Mare, se intenţiona şi organizarea unei secţii de etnografie, ca expoziţie permanentă în cadrul muzeului, care să prezinte cele trei zone etnografice: Oaş, Codru şi Câmpia Someşului. Se dorea să înfiinţarea în cadrul muzeului din Cărei, unei secţii de ştiinţe naturale şi organizarea la Vama a unui muzeu al ceramicii populare din Ţara Oaşului. Ideea apariţiei unui anuar al muzeului sătmărean, începând cu anul 1969, provine tot din aceeaşi perioadă.

într-un memoriu din mai 1968 formulat de directorul Tiberiu Bader se cerea Muzeului Judeţean Maramureş restituirea obiectelor muzeale provenite din colecţiile muzeului sătmărean ce au fost preluate de muzeul băimărean în urma înfiinţării regiunii Maramureş85.

încă din anul 1968 se pun bazele unui schimb interbibliotecar cu 120 de instituţii similare, de învăţământ sau biblioteci din ţară şi cu 289 de instituţii de specialitate din străinătate, realizându-se un important şi valoros fond documentar, dar şi un schimb de idei şi relaţii care vor continua şi se vor consolida în timp.

83 Arhiva Muzeului Judeţean Satu Mare, Dosar Anul 1967.

84 Arhiva Muzeului Judeţean Satu Mare, Dosar Anul 1967, fila 20.

85 Arhiva Muzeului Judeţean Satu Mare, Dosar Anul 1967, fila 32.

102