Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istorie
alături de rudele lor din familia de Vasvari încep o acţiune judecătorească pentru recuperarea din mâini străine a respectivelor proprietăţi. După mai multe amânări, familia Zonga renunţă să prezinte documentele probatoare ale propriilor drepturi, iar cele două sate rămân familiei de Csarnavoda37. Un alt sat înstrăinat de loan de Lazuri şi recuperat apoi prin strădania familiei de Csarnavoda a fost Császló. în acest caz este vizibil probabil cel mai deplin spiritul strategic şi administrativ care-i lipsea lui loan de Lazuri, dar cu care au fost înzestraţi mai mulţi dintre membrii familiei de Csarnavoda din secolul al XV-lea. Császló (jumătatea care-i aparţinea lui loan de Lazuri) fusese zălogit lui Andrei Lackfy cu o clauză dură, aceea de dublare a sumei în decurs de 6 luni de la încheierea contractului38. Nereuşind să-şi recupereze banii, Lackfy a donat moşia unor fideli ai săi39, păstrând însă posibilitatea de recuperare a acesteia de către proprietarii anteriori, în schimbul uriaşei sume de 200 de mărci convenite cu loan de Lazuri. Ştefan de Csarnavoda a apreciat extrem de bine strategia care merita urmată, refuzând să plătească suma datorată şi iniţiind în schimb un proces pentru recuperarea moşiei, ajuns în faţa paladnului în anul 1378. Argumentul său suprem era acela că familia sa se împotrivise încă de la început, în scris, încheierii contractului, cerând din acest motiv evaluarea moşiei şi recuperarea sa în schimbul unei sume mai rezonabile40. Palatinul i-a dat dreptate şi, după efectuarea unei evaluări oficiale, Ştefan a primit jumătate din satul Császló pentru doar 61 de mărci41, ceva mai mult decât un sfert din suma cerută iniţial. Dacă domeniul familiei de Lazuri a dispărut definitiv, cel al rudelor din familia de Csarnavoda a continuat să se extindă şi la începutul secolului al XV-lea. în acest caz însă, dispariţia ramurii colaterale de Vasvári vine în avantajul familiei de origine din Bereg. Nicolae de Vasvári (care apare deseori în documente cu porecla Fekech) este cel mai de seamă, dar şi ultimul reprezentant al familiei. Cu o carieră importantă la nivelul curţii regale, acesta iniţiază acţiuni de o amploare fără precedent înspre îmbogăţirea domeniului familiei. Cea mai semnificativă este, de bună seamă, încercarea sa de a rediviza întreg domeniul neamului Káta, ramura de Satu Mare-Ugocea, pentru a repara astfel ceea ce el considera probabil o împărţire injustă a moşiilor ancestrale. Acţiunea lui Nicolae Fekech i-a coalizat împotriva sa pe toţi reprezentanţii celorlalte familii descendente din această ramură a neamului Káta: de Lazuri, de Csarnavoda şi de Surány. Procesul a ajuns în anul 1379 în faţa judelui curţii regale Iacob Szepesi, unde au fost prezentate toate documentele de diviziune din cadrul neamului Káta (1261, 1284, 1323). Decizia judelui curţii regale este încă o dată total defavorabilă lui Nicolae de Vasvári: considerând că strămoşii săi au aprobat aceste împărţiri, obligându-şi urmaşii la aceeaşi atitudine, Szepesi l-a condamnat pe Nicolae de Vasvári in poena calumpnie la confiscarea tuturor bunurilor sale şi la plata homagiului strămoşului său Rafael42, cel al cărui cuvânt fusese încălcat de descendenţi. Ulterior acestui document nu mai avem date privind procesul dintre familiile descendente din neamul Káta, şi, ca o consecinţă, nu ştim cum a reuşit Nicolae de Vasvári să-şi uşureze amenda la care fusese condamnat în urma acţiunii în instanţă. Acesta nu a revenit însă nici mai târziu la sentimente mai bune faţă de rudele în faţa cărora pierduse. în lipsa descendenţilor de sex masculin, acesta preferă să-şi transforme fiica cea mare în băiat pe cale juridică (prefectio)43 şi să-şi transfere 37 Komáromy András, op. át., p. 173. 38 Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. IV, doc. 637. 35 Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. IV, doc. 634. 40 Komáromy András, op. át., p. 175. 41 Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. IV, doc. 634. Partea recuperată de Csarnavoda cuprindea, în afara fâneţelor şi a locurilor mlăştinoase, 10 pluguri, mintegy 1500 holduri de pământ arabil, 20 de sesii iobăgeşti locuite, 2 pustii, o curie nobiliară şi o mănăstire veche, ruinată. 42 ...ipsum Nicolaum dictum Fekech, actorem, pro indebita requisitione predictepossessionarie divisionis et retractau attemptacione prelibate prioris divisionis in emenda omagii seu homicidiipredicii Kaphaelisprothavi sui nec non estimatione universarum possessionum et possessionanarumporcionum eiusdem convictumfore decernentes atque conmittentes-, Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. IV, doc. 87. 43 Despre „îmbăieţirea” Margaretei aflăm dintr-un document mai târziu, datat în 1407, după moartea lui Nicolae Fekech, Mályusz Elemér—Borsa Iván (coord.), Zsigmond-kori okkvéltár (Documente din perioada lui Sigismund de Luxemburg), voi II, doc. 5520. Istoria familiei fi istoria moşiei nobiliare... 17
