Marta, Liviu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 29/1. (2013)
Carol Kacsó: Descoperiri de metale din Bronzul timpuriu şi mijlociu in Maramureş
Carol Kacsó în Bronzul timpuriu sau la începutul Bronzului mijlociu datează acul de la Vise. Tipul de ac căruia îi aparţine exemplarul din Maramureş, Ruderkopfnadel, ca şi tipurile înrudite Scheibenkopf nadei şi Spatelnadel, este larg răspândit în Europa Centrală, mai ales în Germania de Sud şi în Austria (Hundt 1961, 157 sq.; Rochna 1965; Schubert 1974, 79 sq.; Hundt 1974, 149 sqq.; Kubach 1977, 52 sqq.; Novotnă 1980, 21 sqq., 28; Hicke 1987, 172; Krause 1988, 63 sqq.; Mouchna 2005, 52; Bátora 2006, fig. 168) şi este semnalat şi în Franţa, foarte aproape însă de graniţa cu Elveţia, prin exemplarul de la Étrembiéres (Lebasele, Sauter 1978, 152, fig. 2). în Transdanubia, diferitele variante ale acelor cu capul în formă de vâslă se găsesc mai ales în mormintele culturii Kisapostag (Mozsolics 1942, pl. 1, 76. 79, pl. 5, 10-12, pl. 7,1-6; Szathmári 1988, fig. 5, 1-2.4-8; Vieze 2011, pl. 18, 10, pl. 22,9). Un exemplar apropiat acestora se găseşte şi în depozitul de la Ercsi, datat într-o perioadă anterioară orizontului Hajdúsámson (Mozsolics 1967, 82, pl. 2, 2). Ace de acest fel se găsesc şi în descoperirile Vatya (Bona 1975, pl. 22, 1, pl. 22, 13-14, pl. 27, 1-2, pl. 35,1; Vieze 2011, pl. 27, 1, pl. 106,1, pl. 112, 1). Mai este de menţionat că unele exemplare atribuite tipului de ac cu capul în formă de vâslă prezintă asemănări formale şi cu aşa-numitele ace cu capul în formă de frunză de salcie (weidenblattförmige Nadeln), cum sunt cele din Polonia (Gedl 1983, 17), datate în Bronzul timpuriu. Din Transilvania se presupune că un fragment de ac cu capul în formă de vâslă a fost descoperit în aşezarea Wietenberg de la Păuleni (Popa 2010, 146), dar cei care au publicat piesa (Cavruc/Buzea 2002, 46, pl. 8, 2) o consideră „fragment de lamă de cuţit”11. Potrivit constatărilor lui O. Rochna, acele cu capul în formă de vâslă din Boemia, Moravia şi Austria au tijele mai scurte decât cele descoperite în regiunile mai vestice. în Austria (Burgenland şi Austria de Jos) şi în Ungaria sunt prezente ace cu partea superioară a capului înfăşurate în formă de S. în Ungaria apar şi acele cu capul oval alungit, aproape în formă de spatulă, de regulă neornamentate. Despre exemplarele de la Manching se afirmă că, prin dimensiunile lor, ele se deosebesc de majoritatea acelor cu capul în formă de vâslă, fiind comparabile doar cu cele de la Singen. De asemenea, decorul lor este diferit, fiind asemănător cu al unor ace cu capul în formă de disc. Acestor ace le sunt proprii şi tijele în formă de sabie curbată, caracteristică des întâlnită la acele din cercul Aunjetitz. Formele de ace identificate la Manching, încadrate în grupul München-Manching, sunt datate în faza Bronz Ap iar cele de la Straubing şi din zonele mai estice în faza Bronz Ar (Rochna 1965, 299 sqq.). După E. Schubert, cele mai timpurii ace încadrabile în tipul cu capul în formă de disc, respectiv de vâslă sunt cele cu partea superioară a capului de formă rotunjit-circulară şi partea superioară înfăşurată de două ori şi se află în mormintele Glockenbecherkultur (tipul Loretto). în etapa imediat următoare, partea superioară a acelor primeşte forma de tub simplu, mai multe exemplare fiind decorate. Acestea sunt considerate cele mai timpurii ace cu capul decorat de la Dunărea Mijlocie. De aici urmează o evoluţie separată pe regiuni. în timp ce acele cu capul triunghiular şi cu o buclă terminală simplă evoluează tipologic puţin în exemplarele cu capul în formă de vâslă din Bronzul timpuriu transdanubian, în special în cultura Kisapostag, în teritoriul Slovaciei de Vest şi al Austriei de Jos partea terminală a acelor se transformă într-o mică urechiuşă, iar discul primeşte o formă ovală. Acele de acest fel bogat decorate geometric se găsesc în grupul Nitra târziu, în faza veche a grupului Aunjetitz-Wieselburg şi în tipul Unterwölbling timpuriu. Fără decor, cu un disc mai mic, ele sunt prezente în cultura Aunjetitz timpurie din Austria de Jos, precum şi în tipul Unterwölbling. Spre deosebire de regiunea Dunării Mijlocii, unde acele cu capul în formă de disc ovale, respectiv triunghiulare formează o grupă cu o durată relativ scurtă, în Germania de Sud ele cunosc o perioadă de înflorire mai lungă (Schubert 1974, 79 sq.). R. Krause, în consens cu părerile altor cercetători, datează acele cu capul în formă de disc şi cele cu capul în formă de vâslă, decorate cu incizii din Germania de Sud şi din regiunea Dunării Mijlocii în Bronzul timpuriu vechi, iar acele cu capul în formă de disc decorate cu proeminenţe plastice din Elveţia şi regiunea Dunării Mijlocii în Bronzul timpuriu recent sau la începutul Bronzului mijlociu. (Krause 1988, 69 sq.). Acul din Maramureş reprezintă cu siguranţă o piesă de import. în lipsa ilustraţiei sale sau măcar a unei descrieri mai detaliate, încadrarea sa tipologică şi datarea sa mai restrânsă nu sunt posibile. "Potrivit comunicării verbale a lui Vaier Cavruc, piesa are trei laturi extrem de ascuţite, iar cea de a patra latură prezintă o ruptură, în această porţiune fiind uşor îngroşată. Aceste detalii de formă sugerează că este vorba mai degrabă de un instrument de tăiat, decât de un cap de ac. 150
