Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Istorie
Iezuiţii în Sătmar Fenyővári Antal drept ajutoare. P. Kollár a elaborat un plan modern şi argumentat, care a servit drept bază activităţii educaţionale. Accentul s-a pus în primul rând pe conduita morală. A pretins copiilor respect şi să fie educaţi în spiritul independenţei şi al libertăţii. A acceptat să predea orele de religie din gimnaziul catolic (regal) şi a devenit conducătorul Congregaţiei Mariane. A organizat zilele elevilor la Teatrul Orăşenesc şi diferite manifestări publice cu elevii internatului episcopal. între comunitatea crescută numeric a iezuiţilor şi preoţimea (rurală) laică a diecezei s-a format o prietenie strânsă, iar reculegerile au început să fie organizate în claustru. La iniţitativa lui P. Kollár, internatul a devenit baza mişcării KALOT, asociaţia tinerilor catolici din mediul rural. Aici se desfăşurau manifestările şcolilor populare din cadrul asociaţiei şi exerciţiile spirituale organizate pentru tinerii din mediul rural. După plecarea lui P. Kollár, alături de egumenul P. Schmid Ferenc au activat aici P. Radányi Rókus, P. Kulcsár Antal, P. Ecker Ferenc, P. Jaskó Balázs, P. Bátay Gyula, P. Simcsák Mihály, precum şi magiştrii noi Király István, Szommer György, Tóth Ferenc şi trei fraţi mireni. Aceştia predau religia în mai multe licee şi conduceau congregaţiile de elevi. După intrarea armatei aliate româno-sovietice, iezuiţii au fost nevoiţi să adapteze noilor condiţii. în umbra puterii comuniste a fost reorganizată congregaţia bărbaţilor (intelectuali şi meseriaşi). Pentru intelectualitatea oraşului au fost organizate prelegeri creştine în sala festivă a claustrului. Congregaţiile studenţeşti au organizat adunări itinerante în mediul rural. în 1947 a apărut revista lunară Diákszó, sub redacţia congregaţiei studenţeşti a gimnaziului catolic. M. Tóth Ferenc a elaborat şi a pus în practică noua metodă didactică pentru elevii claselor primare, un sistem nu prea atractiv, dar foarte eficient, al „familiilor de congregaţie”, alcătuit din grupuri de 8-10 persoane. în vara anului 1948, şcolile sunt naţionalizate, iar biserica exclusă din rândul instituţiilor de învăţământ. P. Radányi Rókus, conducătorul internatului episcopal, a fost nevoit să plece din cauza cetăţeniei maghiare, iar în locul său a venit P. Godó Mihály (nevoit să renunţe la funcţia de preot universitar). în iulie 1949, ordinele călugăreşti au fost dizolvate, iar bunurile lor naţionalizate. Membrii claustrului din Satu Mare vor trăi răspândiţi în tot oraşul32. în 1950, la Târgu Mureş, a fost iniţiată mişcarea preoţilor pentru pace, care a avut drept scop (ca şi acţiunile organizate în continuare) transformarea bisericii romano-catolice într-o biserică scoasă din subordinea papei. Cel de al patrulea jurământ al călugărilor iezuiţi33 se referea însă tocmai la păstrarea acestui legământ, a bisericii catolice unitare şi a fidelităţii necondiţionate faţă de papă. Pe aceste principii s-a bazat numirea lui P.Godó Mihály, care va fi liderul luptei teoretice şi practice împotriva aducerii bisericii sub control secular. Pentru activitatea sa a fost condamnat ulterior la 16 ani de închisoare. Tot în acest an iezuiţii (de rit latin sau grec) care au activat în România au fost internaţi la Gherla. Activitatea ordinului a luat practic sfârşit. La o vârstă înaintată, în anul 1960, P. Horváth Sándor, P. Ecker Jenő şi P. Simcsák Mihály au revenit la Satu Mare în calitate de preoţi diocezani, implicând în liturghii şi spovedanii34. Ultimul dintre iezuiţii care au trăit în Satu Mare după cel de al Il-lea război mondial a fost P. Godó Mihály, care a murit în toamna anului 199635. în acelaşi an a înaintat cererea de a intra în ordinul iezuit şi şi-a început anul de noviciat unul dintre elevii primei promoţii care au dat bacalaureatul la Liceul Catolic „Hám János”. Bibliografie: MOL, Magyar Kamara Levéltára (Arhivele Naţionale ale Ungariei, fond Arhivele Cămării Regale), E 152 -Acta Jesuitica. Bura László, Iskolavárosunk Szatmárnémeti (Şcolile oraşului Satu Mare), Csíkszereda, 1999. Bura László, Könyvek és könyvtárak Szatmáron és Németiben. A XVII. századtól a XIX. század közepéig (Cărţi şi biblioteci în Sătmar şi Mintiu. Din secolul al XVII-lea până la mijlocul secolului alXIX-lea), Csíkszereda, 2004. Documenta Missionaria 1/1, Coord. J. Sávai-G. Pintér, Szegedini, 1993. Emléklombok jézustársasága kettős jubileumára (Amintiri ale dublului jubileu al Sodetăţii lui Isus), Szatmár, 1889. 32 în această perioadă a murit P. Kulcsár Antal (20.04.1946) şi Fr. Csegedi György (12.11.1949). 33 Legământ separat de supunere faţă de papă. 34 S-au întors din lagăre, dar nu li s-a permis să trăiască în comunităţi călugăreşti. Au murit la Satu Mare: Fr. Lenner György (16.01.1970), P. Ecker Jeno (31.01.1981), P. Simcsák Mihály (28.09.1973), P. Horváth Sándor (03.12.1975), Fr. Schmiedt István (14.01.1985). 35 A murit la Sântana (jud. Arad) la data de 22 septembrie 1996. A fost înmormântat la satul său natal, la Dorobanţi, în ziua de 24 septembrie. 41
