Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)

Istorie

Bura László

cerea cultului Inimii lui Isus va înviora viaţa religioasă în capela Calvaria. Au obţinut inclusiv autorizaţiile din Roma, şi, în prima duminică a lunii iunie din 1868, au înfiinţat Societatea Inimii lui Isus. In urma activităţii călugărilor, frecventarea mai intensă a liturghiilor din fiecare primă vinere a lunii, şi a celor din prima duminică după-amiază au condus la îmbunătăţirea vieţii religioase. Cu doi ani mai înainte, episcopul Meszlényi Gyula fusese cel care a îndrumat dieceza condusă de el înspre ocrotirea Inimii Sfinte. începând cu anul următor, sărbătoarea a fost precedată timp de trei zile de devoţiuni combinate cu liturghii, iar în 1897 a fost organizată o procesiune în curtea Calvariei. în 1899, la sfârşitul sărbătorii a fost prezentat angajamentul papei Leon al XlII-lea, iar începând din 1901, sărbătoarea a devenit locul de pelerinaj al diecezei.

Ideea şi dorinţa transformării capelei Calvaria în biserică a fost formulată în rândul conducerii claustrului chiar din momentul preluării acestuia, însă s-a conturat ca un plan concret abia în 1904. Lucrările au fost demarate în 18 octombrie 1907, sub conducerea lui P. Schäfer Jakab. Capela a fost demolată, iar dealul de opt metri înălţime a fost diminuat la jumătate, obţinându-se astfel un teren mai larg pentru biserică. în anul următor, în timpul egumenului P. Alaker István, edificiul de cult a fost finalizat. Noua biserică a păstrat stilul gotic al capelei şi avea loc suficient pentru 1200 de persoane. A fost sfinţită cu hramul Inimii lui Isus, în 6 iunie 1909, marcându-se astfel şi jubileul de 50 de ani de la stabilirea iezuiţilor în Satu Mare28.

în anii 1909-1910 dispare vechiul sediu episcopal, care servea până în 1773 drept claustru al iezuiţilor, în locul său a fost construit noul gimnaziu. în 8 decembrie 1912 a avut loc ceremonia aşezării pietrei de temelie a noului convent şi sfinţirea gimnaziului catolic (regal). încăperile conventului au fost regrupate, în cele eliberate primind loc capela, aula şi biblioteca (în capela internatului a fost aşezat altarul din vechea capelă Calvaria). Noul internat a fost inaugurat în 8 decembrie 191329. în 1914, cu ocazia jubileului Societăţii lui Isus, în aripa conventului dinspre Calvaria, episcopul Boromissza a ridicat un cămin dedicat exerciţiilor spirituale, format din opt camere de la etaj din “Manreza”.

începând cu 1915, la iniţiativa călugărilor iezuiţi, a fost organizată lunar ziua reculegerii, pentru accentuarea spiritului preoţesc. La aceste zile participau canonicii împreună cu preoţii din oraş şi episcopii. Iniţiativa a continuat şi în anul următor, însă ardoarea credincioşilor a scăzut din cauza războiului mondial.

în timpul războiului, internatul a fost transformat în spital de război. în 1918, a fost ocupat de militarii reveniţi de pe front, iar mai apoi a devenit sediul principal al diviziei secuieşti. în 18 aprilie 1919 (vinerea mare), a intrat în oraş armata română, iar noul prefect al judeţului a sechestrat clădirea. Iezuiţii au fost somaţi de noua putere să se despartă de congregaţia din Ungaria, însă egumenul R Bóta Ernő a refuzat. Totuşi, a fost de acord să se reconcilieze cu oficialităţile şi nu au mai şcolarizat în internat băieţi greco-catolici. Din cauza faptului că gimnaziul catolic a fost desfiinţat de oficialităţi şi în locul său a fost deschis liceul cu predare în limba română, elevii internatului şi-au continuat studiile în gimnaziul reformat, care rămas cu predare în limba maghiară.

începând din aprilie 1919, contactul între claustru şi superiori a devenit aproape imposibil. La sfârşitul anului 1922, P. Lassberg a petrecut un timp în Satu Mare, în cadrul unei vizitaţii, iar la sfârşitul anului 1923 P. Somogyi Jenő, superior provincial, a discutat cu capidul despre posibilităţile de reorganizare. în 6 ianuarie 1924, la Roma, generalul ordinului a înfiinţat "Missio Rumenica", decretul fiind proclamat în 25 februarie 1924. Baza materială a internatului Irsik şi a celui episcopal au fost unificate în 1927, iar începând cu acest moment, instituţia de învăţământ a fost condusă de preoţimea laică.

între 1920-1921, Congregaţia Mariană a mai avut posibilitatea de a funcţiona30, însă după această perioadă activitatea călugărilor iezuiţi rămaşi în claustrul din Satu Mare s-a restrâns doar la biserica Calvaria.

în toamna anului 1940, judeţul Satu Mare a devenit din nou parte a Ungariei. S-a reînfiinţat gimnaziul catolic cu predare în limba maghiară31, şi astfel în faţa iezuiţilor s-a deschis din nou posibilitatea desfăşurării de activităţi educaţionale. în 3 noiembrie a fost deja reînfiinţată Congregaţia Mariană, a cărei funcţionare fusese interzisă cu un an în urmă, au fost demarate activităţile secţiilor de ideologie, misiune şi socială. în aprilie 1941, a avut loc un seminar de formare a conducătorilor de congregaţii sub conducerea P. Tornyos Gyula, pentru elevii congregaţiilor din Hust, Beregovo, Ujgorod şi Satu Mare.

In 1941, de la jumătatea lunii iunie, Societatea lui Isus a preluat din nou conducerea internatului episcopal. Pentru reorganizare şi debutul activităţii a fost numit P. Kollár Ferenc, cu magiştrii Tamás János şi

28 Petruch, op. át., p. 332-333.

29 Petruch, op. át., p. 339.

30 Preşedinte: P. Varga István.

31 Denumirea: Királyi Katolikus Főgimnázium (Gimnaziul Superior Catolic Kegal).

40