Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)

Istorie

Un document din anul 1749...

care mai apoi a fost numit de către episcopul Dosoftei pe o perioadă de 10 (11 ) ani ca arhimandrit. Azi au rămas prietenii lui, călugării Laurenţiu şi Lupul Hromii (cel Şchiop). în acelaşi timp, la mănăstire s-a mai călugărit ieromonahul Belovskii, protejatul lui Stoica. Locul pe care îl ocupă mănăstirea este destul de mare. Biserica de lemn, cu acoperiş bun. Altarul bisericii este din lemn, sunt 3 feţe de masă, antimisul mitropolitului moldovean Eufimiu, cruce de lemn, Evanghelie, Liturghier tipărit slavon, 2 Triloghioane (slavon şi românesc), 2 Apostolé (slavon şi românesc), 2 Trioduri (de post şi de fiecare zi) slavone tipărite, un Trebnic (Liturghier) slavon, 2 Psaltiri slavone, un Acatist, 2 Orologhioane tipărite la Lvov, o Evanghelie sârbească manuscris, o Evanghelie românească tipărită, potir, 5 feloane, încă bune, iar două în stare slabă, 2 epitrahile, 2 stihare, 2 clopote, iar al treilea clopot mic în trapeză, un Trebnic (Liturghier).

Lângă biserică este o trapeză, o chilie sub care se află o cămară şi, de asemenea, o chilie mai mică. în partea de vest, două chilii părăsite cu acoperiş distrus. în partea estică a bisericii, o chilie cu acoperiş bun. La vest de chilie este o curte. în curte se află o filagorie, sau un mormânt. împrejurul cimitirului se află gard cu şindrilă. Două grajduri, un ferăstrău, o moară de apă cu o piatră bună, o căruţă, plug complet, 4 topoare, două lanţuri, 3 burghie, două dălţi, o daltă, 5 boi, 3 vaci de lapte, 2 viţei din Lunca, 3 viţei de un an, 2 cai, 4 iepe, doi mânji din Lunca, 2 mânji de un an, 3 oi, 5 berbeci, 50 de miei de un an, 31 de stupi cu albine. Pentru toată această avere existau 38 de documente scrise şi autentificate. 4 slugi. Toate animalele sunt pe păşunile pe care le deţine mănăstirea. Satul Sălişte a luat acum şapte ani cu sila doi boi pe care nu vor să-i dea înapoi. Pentru toţi cei care veneau şi plecau de la mănăstire se trăgea clopotul.

Martorii care confirmă acestea sunt: administratorul, părintele Lupul, parohul din Borşa şi alţii.

Mănăstirea de la Vişeu de Jos

Mănăstirea din Vişeul de Jos a fost înfiinţată în anul 171947. Locul pentru mănăstire, dat de către Grad Vasilie, se găsea între munţii mari, într-o pădure inaccesibilă, departe de sat. Bărbatul cu numele de Grigore, având o sumă nu foarte mare de bani de aur, a construit aici o mică biserică de lemn şi s-a călugărit, primind numele de Ghenadie şi devenind egumenul (stareţul) acestei mănăstiri.

în biserică există un altar mic, iar pe el se află 3 şerveţele. Este un mormânt mic de lemn, Evanghelie slavonă nouă din Lvov, Slujebnic (Liturghier), Triloghion, un Ţestodnic, o Psaltire, un Orologhion, Trebnicul (Liturghier) al Testamentului Vechi, toate fiind tipărite. Apostol manuscris. în centrul bisericii este un sfeşnic care atârnă, felon, naracliţă, epitrahil, 2 stihare. în partea de nord a bisericii se găseşte o casă bună cu tindă, în partea de sud, o chilie care are uşa bătută în cuie. Un pic mai departe, o casă în care locuieşte un jeler. în gospodăria mănăstirii sunt: 4 boi, un taur de 3 ani, 3 vaci de lapte, 3 viţei de un an, un cal, un mânz de 3 ani, 4 miei. Pământurile sunt puţine, pentru 3 zile de arat. Un laz care se numeşte Valea Ursului pentru două căruţe de fân. Două lazuri în Valea boului. Un imaş fără fân. Arendatorii acestor lazuri au fost Pruj Dimitrii şi Truj Danov pentru 12 florini vonaşi. Trei lazuri pentru 15 florini vonaşi de aur. De la Jiga Novak un stup de albine. Un car, un plug de fier, 16 oi, dintre care 5 pentru lapte. Patru miei, un topor, un burghiu, un faradou, o sapă. Este însămânţat puţin ovâz şi puţin grâu şi un pierţ.

După construirea bisericii, sus-numitul călugăr Ghenadie a cumpărat pe banii lui un Triologhion, Psaltirea, Octoih, Orologhion. Au fost două clopote, din care unul există şi acum.

în mănăstire era un jurist (econom) tare zgârcit, Procopie, cu soţia sa. Locuitorii satului au cerut de la el câteva capete din animalele enumerate mai sus, dar el i-a refuzat. Nouă documente care se găsesc în mănăstire stau mărturie acestui fapt. Se povesteşte că în 1723, în timpul părintelui econom de la Ieud, parohul din Vişeu de Sus şi de Mijloc, şi a altora, mănăstirea a fost vizitată de episcopul Dosoftei. Când au trecut prin Vişeu de Mijloc, s-au tras clopotele.

Lista mănăstirilor din Maramureş, 172348, din data de 13.

Bibliografie:

Arhiva de stat a regiunii Transcarpatia, fond 64, opis 1. Arhiva de stat a regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 5. Arhiva de stat a regiunii Transcarpatia, fond 152, opis 1.

47 Majoritatea opiniilor converg spre anul 1719 ca an de înfiinţare a mănăstirii, funcţionarea ei încetând încă în veacul al XVTII-lea. în anul 1762 biserica mănăstirii a fost mutată în sat (A. A. Rusu, Op.tit., p. 282).

48 Probabil este vorba de o greşeală a arhivarului mănăstirii, pentru că această conscripţie datează din anul 1749.

31