Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Istorie
Kelatii între nobili în comitatul Ugocea... şi darurile de nuntă şi sfertul filial după moşiile de moştenire. Este debutul unui proces îndelungat şi sinuos, care durează aproape o jumătate de veac. In anul 1446, preotul Grisogonus şi Nicolae, ambii de Csarnavoda, ocupă părţile de moşii deja obţinute de familia de Vetiş pe linie feminină, profitând de o perioadă politică şi militară mai haotică. Conflictul pare a fi încheiat definitiv când judele curţii regale decide împroprietărirea lui Gheorghe de Vetiş în detrimentul familiei de Csarnavoda asupra proprietăţilor recuperate forţat de aceştia din urmă20. în momentul punerii în posesie însă, preotul Grisogonus şi ruda sa, Nicolae, ambii de Csarnavoda, s-au împotrivit violent împroprietăririi, atrăgându-şi astfel o pedeapsă dură: preotul este obligat să plătească 50 de mărci ca preţ al sângelui, iar Nicolae este condamnat la moarte pentru tentativa de ucidere a lui Gheorghe de Vetiş21. Moşiile celor doi sunt confiscate. Situaţia se aplanează în momentul intervenţiei rudelor din familia de Csarnavoda, care reuşesc să ajungă la un compromis cu rudele lor prin alianţă: lui Gheorghe de Vetiş şi rudelor sale îi sunt cedate întreaga moşie Csazlo (Cha^lo) din Satu Mare22, o treime din moşia Tămăşeni (Waralya), un sfert din moşia Porumbeşti (Kewkenje), ambele din comitatul Ugocea, partea lor din moşia Ősi (Emi) şi restul moşiilor din Bihor pe care le posedau cei din familia de Csarnavoda23. Condamnarea lui Grisogonus şi a lui Nicolae a fost anulată în schimb de câştigătorii procesului. Sentinţa din anul 1446 nu a fost satisfăcătoare, se pare, pentru familia de Vetiş, care continuă să urmărească în instanţă obţinerea unei părţi mai consistente a moştenirii Csarnavoda, utilizând ca argument drepturile descendenţilor pe linie feminină. Până în anul 1483, când are loc ultima înfăţişare în cadrul procesului, protagoniştii acţiunii juridice mai vechi au murit, iar noii actori prezenţi sunt, din partea familiei de Vetiş, Gheorghe de Rezege, fiul surorii lui Ştefan de Vetiş, iar din partea familiei de Csarnavoda, Egidiu şi loan24. De data aceasta însă, circumstanţele nu mai sunt favorabile acuzatorilor. Reprezentanţii familiei de Csarnavoda demonstrează, cu ajutorul documentului din anul 1446, că procesul fusese deja încheiat, iar datoriile familiei faţă de descendenţii pe linie feminină plătite. Palatinul îl condamnă astfel pe Gheorghe de Rezege, in facto calumpnie, la plata a 50 de mărci (din care două treimi revin palatinului, o treime câştigătorilor procesului) şi anulează întreaga documentaţie a acţiunii juridice25. în privinţa relaţiilor membrilor neamului Kâta cu alte familii nobiliare care descind de asemenea din neam, este vizibil, pe baza celor prezentate mai sus, că nu se poate defini un model comportamental. Prezentarea separată a relaţiilor cu familii descendente din neam a avut astfel rolul de a preciza, folosind şi metoda excluderii, care sunt factorii care contribuie la naşterea şi evoluţia conflictului juridic (cel mai bine reprezentat în documente) dintre familiile nobiliare. Astfel, putem afirma cu destulă certitudine în cazul neamului Kâta că factorul descendenţei de neam, cel puţin pentru secolele XIV-XV, când ne putem hazarda în asemenea demonstraţii, nu se manifestă în cadrul relaţiilor cu alte familii similare. Putem însă preciza care sunt determinanţii primordiali care influenţează, în opinia noastră, aceste legături: conflictele se nasc în general din existenţa unor relaţii de vecinătate între protagonişti şi sunt amplificate dacă cele două familii beneficiază de o situaţie economică, respectiv prestigiu social asemănător. Descendenţa de neam nu mai reprezintă astfel criteriul de selecţie, ci contactele zonale între familii nobiliare care, indiferent de descendenţă, au dimensiuni asemănătoare. Odată delimitaţi cei doi factori primordiali care determină instalarea stării conflictuale între familiile nobiliare, aceştia trebuie verificaţi în cazuri alternative. Astfel, vom încerca să demonstrăm validitatea teoriei expuse prin apelul la exemple privind relaţiile familiilor descendente din neamul Kâta cu familii mari (în cazul Ugocea, cea mai sugestivă este familia de Perény), dar şi cu familiile de nobili mici (spre exemplu, nobilimea care provine din iobagi de cetate). în comitatul Ugocea al secolului al XV-lea, cei mai importanţi vecini ai familiei de Csarnavoda erau, fără îndoială, stăpânii domeniului cu centrul la Nyaláb, familia de Perény. Uriaşul domeniu al acestora flanca posesiunile familiei de Csarnavoda atât dinspre nord (prin localităţile Gyula şi Batard, cele mai sudice ale domeniului Nyaláb), cât şi dinspre sud (prin localităţile Turulung şi cele două Gherţe). Cu toate acestea, între cele două familii nu au existat conflicte de amploare, nici chiar în momentele de maximă expansiune a familiei de Csarnavoda, în secolul al XV-lea. Privind relaţiile dintre cele două familii ca pe un întreg, putem 20 Documentul din 1446 este redat în transumpt în decizia finală a procesului (1483); MOL, DL 13959. 21 Ibidem. 22 In text greşit: comitatul Ugocea. Ibidem. 23 Ibidem. 24 MOL, DL 13959. 25 Ibidem. 13
