Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Restaurare - Conservare
Conservarea între muzeu şi comunitate Adela Dobrescu Varga Emese în ultimii ani, şi mai ales în interiorul Uniunii Europene s-a conturat tot mai mult o nouă direcţie în ceea ce priveşte conservarea şi restaurarea colecţiilor de muzeu. Discuţia se poartă mai ales din punctul de vedere al comunităţilor şi al coeziunii în interiorul acesteia. Programele europene tind să susţină tot mai des această direcţie şi, prin urmare, muzeele sunt principalul cadru instituţional în care aceste decizii se pot transforma în realitate. Legătura dintre comunitate şi muzeu este întărită de bunele practici din cadrul laboratoarelor de restaurare-conservare. Prin aceste practici muzeul, ca unul dintre cei mai importanţi formatori de opinie în cadrul comunităţilor, poate contribui la întărirea coeziunii în interiorul acestora. Un astfel de exemplu îl dă şi Muzeul Judeţean Satu Mare. în cadrul laboratorului zonal de restaurare-conservare se desfăşoară activităţi care au drept scop redarea unor colecţii comunităţilor cărora acestea le aparţin. Colaborarea dintre muzeu şi comunităţi este deosebit de importantă în special în aceste cazuri. Un exemplu de bune practici este Muzeul Şvăbesc din Petreşti. Acesta a fost înfiinţat în 1993, în urma colaborării fructuoase între Muzeul Judeţean Satu Mare şi Primăria comunei. în acord comun, cei doi parteneri au ales o gospodărie şvăbească, caracteristică etniei, care să constituie o bază solidă pentru transmiterea şi susţinerea tradiţiilor şvăbeşti din regiune. Casa este datată la 1881 şi este compusă din 4 camere, 2 holuri, o bucătărie şi 2 pivniţe. Interioarele au fost amenajate astfel încât orice vizitator este transpus în ambianţa specifică unei locuinţe şvăbeşti. Mobilierul, tablourile, obiectele de uz zilnic, războiul de ţesut, toate împreună subliniază caracteristica acestei etnii: ordinea. Amenajarea muzeului s-a făcut în strânsă colaborare cu comunitatea astfel încât acesta reflectă nu doar modul de viaţă a şvabilor în general, cât mai ales a comunităţii şvăbeşti din Petreşti. Colecţia asupra căreia ne oprim şi care va exemplifica legătura stânsă între activitatea de conservare şi comunitatea căreia i se adresează aceasta este colecţia de textile. Industria casnică textilă este una dintre cele mai importante în cadrul economiei oricărei gospodării, indiferent de comunitatea la care ne referim, îmbrăcămintea, textilele de interior, ori cele destinate muncilor din gospodărie au fost întotdeauna puse în sarcina femeii. Ea era responsabilă de la cultivatul cânepii şi dărăcitul lânii până la crearea produsului finit. Comunitatea şvăbească din Petreşti păstrează această tradiţie, subliniată de existenţa războiului de ţesut în cadrul gospodăriei. Cu toate acestea, produsele industriale de serie, fie că vorbim de pânză, fie că vorbim de produse finite, înlocuiesc cu rapiditate produsele create în totalitate în gospodărie. Dimanica cu care aceste schimbări s-au produs în cadrul comunităţii şvăbeşti din Petreşti este relevantă pentru întreaga colecţie de textile a micului muzeu. Colecţia cuprinde un număr mare de textile împărţite în diverse categorii: costum, textile de interior (perdele, feţe de masă, peretare, acoperitoare de pat), textile utilitare (ştergări, saci, fugare etc.). Unele dintre aceste piese sunt realizate în totalitate în gospodăria şvăbească, altele sunt produse de serie. Realizarea colecţiei este rezultatul colaborării între muzeu şi comunitate, dar mai ales a dorinţei comunităţii, dorinţă materializată în donaţii. Acest patrimoniu unic este în grija Muzeului Judeţean Satu Mare şi a laboratorului de restaurare-conservare. Cu ocazia sărbătoririi a 300 de ani de la aşezarea şvabilor pe aceste meleaguri, casa muzeu de la Petreşti a fost conservată pentru a-şi putea primi oaspeţii. Astfel, au ajuns în laboratorul de restaurare toate obiectele textile din casă. Starea de conservare a colecţiei este una medie, datorată microclimatului în care sunt păstrate aceste obiecte. Casa veche, cu pereţi groşi, menţine de-alungul anului o umiditate ridicată, umiditate care are consecinţe negative asupra materialelor organice, cum sunt textilele. Au de suferit, în principal, textilele care sunt expuse pe pereţii casei: peretarele. Deşi sunt expuse la o distanţă de 3-4 cm de perete această categorie de textile este cea mai expusă la umiditatea ridicată din pereţi. La fel de expuse sunt învelitorile de pe cele două paturi, învelitori care, în mod normal, vin în contact cu peretele. Cu toate acestea expunerea s-a făcut la o distanţă apreciabilă de peretele casei, tocmai pentru a le proteja cât mai mult. Celelalte textile din colecţie Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVIII/II, 2012, p. 101-104
