Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)

A. Istorie-cultură-artă

A posztmodem Ady-recepció: ideológiai beszédmódok és kanonizációs stratégiák

oly rövid időn belül, hogy a lehetséges beszélgetőpartnerek már a közeli jövőben, netán most azonnal elgondolkozzanak azon, mikor lesz érdemes kibújni a sündisznóállásból.

Recepţia potmodernistă a lui Endre Ady:discursurile ideologice şi strategiile canonizatoare

Rezumat

Studiul tratează patru probleme importante legate de recepţia postmodemistă a marelului poet maghiar Endre Ady (1877-1919): 1. reevaluarea canonului literar referitor la modernismul maghiar în general şi la Ady în mod special, 2. lectura postmodemistă a textului poetic, 3. relaţia acesteia cu normele esteticii europene contemporane, 4. evoluţia orizontului axiologic al recepţiei de la „neostructuralism” până la „noul istorism”.

Renumitul estetician şi istoric literar Péter Pór a fost primul care a abordat-o într-un context postmodernist opera lui Endre Ady. După 1990 Mihály Szegedi-Maszák şi Ernő Kulcsár Szabó au publicat în limba engleză şi germană numeroase studii despre Ady, valorificându-i din plin elementele teoriilor şi metodelor postmodemiste. în ultimii zece ani Csongor Lőrincz şi Gábor Palkó şi-au elaborat un model de cercetare specific postmodernist, cu ajutorul căruia le-au identificat noi structuri ale textului poetic.

Trebuie subliniat, totuşi, că interpretările postmodemiste ale lui Ady nu se deosebesc fundamental de cele anterioare, caracterizându-se şi prin unele prejudecăţi ideologice deghizate într-un estetism extravagant care-şi etalează o obiectivitate ştiinţifică sub vălul neutralităţii căreia se proliferează însă numeroase suspiciuni politice. Putem considera că trăsăturile definitorii ale postmodernismului literar nu se regăsesc într-o revoluţie a exprimării poetice şi a analizei poetologice, ci într-o rearanjare a relaţiilor de putere în şi între instituţiile culturale şi de critică academică. Trecerea grabnică de la discursurile ideologice la strategiile canonizatoare în recepţia postmodemistă a lui Ady, oglindeşte fidel o tendinţă automistificatoare a breslei literare, precum şi mascarea teoretică a incapacităţii sale de a oferi soluţii ştiinţifice coerente în analiza fenomenului artistic.

89