Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Casa Muzeu Tăşnad Oraşul Tăşnad este locul natal al mai multor personalităţi ştiinţifice şi culturale de renume internaţional, între care se remarcă Lajos Bíró (1856-1931), celebru biolog şi etnograf, Coriolan Şter (1879-1924), avocat şi politician, Sámuel Keresztesi, pictor. Amintirea celor trei personalităţi este păstrată de statuile ridicate de comunitate în parcul oraşului. Casa ţărănească specifică zonei sătmărene de câmpie şi zonei de subcodru este compusă din tindă, camera din faţă (sau camera curată) şi camera de locuit, urmată de cămară şi bucătăria de vară. Materialele folosite în construcţie sunt în mod tradiţional văioagele şi lemnul. Stâlpii de susţinere ai tavanului sunt aşezaţi pe o meştergrindă din lemn de gorun, de obicei inscripţionată de constructor cu numele acestuia şi data. Camera curată reprezintă încăperea cea mai atent mobilată şi decorată a locuinţei, îndeplinind cel mai adesea funcţia de „cameră de oaspeţi”. Obiectele din lemn care reconstituie un interior specific zonei: masa, scaunele, patul, lădoiul, ornamentate cu motive decorative specifice zonei, sunt confecţionate de mici meseriaşi locali. Ţesutul la război al textilelor era preocuparea principală a femeilor, îndeosebi în anotimpurile în care munca câmpului nu reprezenta preocuparea prioritară, din toamnă până în primăvară. Ţesăturile din zona de câmpie sunt ornamentate cu motive florale, geometrice şi zoomorfe, predominant în nuanţe de albastru şi vişiniu. Materialele textile sunt ţesute din in şi cânepă, iar broderiile sunt lucrate manual. Lădoiul, una dintre cele mai reprezentative piese de mobilier din încăpere, are o valoare multifuncţională, servind atât pentru depozitarea materialelor textile, cât şi pentru odihnă. Majoritatea blidelor care decorau pereţii locuinţelor erau realizate de meşteri locali, însă gospodarii înstăriţi îşi împodobeau interioarele camerei curate cu piese mai rare din centre ceramice renumite, precum cel de la Vama, iar mai târziu cu farfurii de Hollóháza, Wittemberg. Icoanele reprezentau mai mult decât un simplu element de decor, simbolizând credinţa şi spiritualitatea care ghida viaţa oamenilor de la sate. In zona Tăşnadului sunt răspândite mai ales icoane pictate pe sticlă, şi mai rar cele pictate pe lemn. Interiorul reconstituit al camerei curate specifice zonei de câmpie şi zonei Codru reflectă întocmai caracterul multietnic şi pluriconfesional al comunităţilor convieţuitoare care au dat naştere unei culturi tradiţionale cu elemente unice, individualizante. La sfârşitul secolului al XIX-lea, imaginea Tăşnadul era cea a unui târguşor cu puternice accente rurale, dinamizat însă de activitatea productivă a celor câteva ateliere meşteşugăreşti din oraş. încă din evul mediu, de când beneficiază de statutul de târg, Tăşnadul a reprezentat un centru zonal de producţie meşteşugărească, capabil să asigure produse finite pentru toate satele din vecinătate. Meşteşugurile erau practicate fie în atelierele profesionale, fie pe stradă ca activitate sezonieră, sau ocazional în târgul care se desfăşura săptămânal. Domeniile de specializare a meşterilor răspundeau cerinţelor traiului de zi cu zi al oamenilor din zonă, centrându-se îndeosebi pe prelucrarea lemnului, fierului şi a pielii. Atelierele meşteşugăreşti produceau toate obiectele şi instalaţiile necesare dotării unei gospodării, respectiv uneltele utilizate în desfăşurarea activităţilor tradiţionale din zonă. Produsele finite, rezultate ale muncii din ateliere erau vândute în târgurile organizate săptămânal sau lunar în Tăşnad. Meşteşugarii din Tăşnad beneficiază de o tradiţie istorică îndelungată. Mărturii istorice despre existenţa meşterilor olari, tăbăcari, cizmari, dogari, rotari, dulgheri, fierari şi croitori şi despre organizarea acestora în bresle cu statut bine definit se păstrează încă de la începutul secolului al XIX-lea. încă din 1837, breslele olarilor, tăbăcarilor, cizmarilor şi curelarilor din Tăşnad primesc privilegii prin care activitatea lor este încurajată la nivel regional şi statal. Dintre atelierele meşteşugăreşti care şi-au desfăşurat activitatea în oraş, sunt reconstituite aspecte specifice atelierelor de tăbăcar, de pantofar, de fierar şi de olar. Astfel, obiectele expuse (unelte caracteristice fiecăreia dintre cele trei meserii, produsul finit) vor reconstitui într-o manieră inteligibilă şi sugestivă arta aproape uitată a meşterilor din Tăşnad, astăzi în totalitate înlocuită de producţia industrială. în regiunea Tăşnadului, particularităţile de relief şi clima, varietatea şi întinderea solurilor cultivabile determină prezenţa culturilor de cereale, plante textile, pomi fructiferi, viţa de vie, toate acestea având o continuitate care dovedeşte că agricultura este o ocupaţie străveche şi permanentă a poporului nostru. 77
