Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Casa Muzeu Tăşnad Casa Muzeu Tăşnad a fost realizată în cadrul Proiectului „Patrimonium. Valorificarea moştenirii culturale comune în regiunea de graniţă” derulat de Muzeul Judeţean Satu Mare şi Direcţia Muzeelor din judeţul Szabolcs-Szatmăr-Bereg, finanţat prin programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013. Casa ţărănească amenajată la Tăşnad a fost cumpărată din localitatea Sânmiclăuş, judeţul Satu Mare. Casa datează din 10 octombrie 1903, această dată fiind marcată de constructor pe meştergrindă. în interiorul acesteia a fost amenajată expoziţia permanentă de istorie şi arheologie locală, interior specific zonei de câmpie şi subcodru, sala meşteşugurilor şi depozitul uneltelor agricole. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile efectuate pe teritoriul oraşului Tăşnad, dar şi în zona limitrofă a acestuia, în localităţile ce pot fi considerate ca aparţinând „hinterlandului” acestuia. Zona Tăşnadului este bogată în vestigii arheologice, ca urmare a condiţiilor bune de trai pe care le asigură relieful variat, ce include ecosisteme de deal, câmpie şi mlaştină. Pe parcursul timpului în această zonă au fost efectuate cercetări arheologice la Cehăluţ, Căuaş, Tăşnad, Blaj a şi Sărăuad. De asemenea, vestigii arheologice au fost descoperite întâmplător, la suprafaţă sau cu ocazia realizării unor lucrări edilitare. Pentru epoca neolitică, cele mai interesante descoperiri au fost realizate în zona ştrandului din Tăşnad. Aici, pe în valea pârâului Cehal, cu ocazia lucrărilor de construcţie au fost descoperite vestigii ale culturilor Criş (neolitic timpuriu) şi Tisa (neolitic târziu). în această zonă au fost descoperite locuinţe şi construcţii gospodăreşti ce conţineau ceramică (uneori pictată), unelte de piatră (topoare, lame, răzuitoare). Vestigii neolitice au mai fost descoperite în localităţile Cehal, Cehăluţ, Blaja şi Tăşnad. Epoca cuprului şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului sunt reprezentate de culturile arheologice Tiszapolgar, Coţofeni, Baden, ale căror vestigii s-au descoperit la Tăşnad, Sărăuad şi Blaja. Descoperiri deosebit de interesante au fost realizate pentru epoca bronzului: aşezările de la Sărăuad (cultura Otomani), Cehăluţ şi Tăşnad (cultura Hajdubagos-Cehăluţ). Din această perioadă sunt expuse unelte realizate din corn de cerb, tipare pentru turnat obiecte de bronz, vase ceramice, respectiv arme, unelte şi podoabe de bronz. Pentm perioada de la începutul epocii fierului, descoperiri spectaculoase au fost realizate la Căuaş. Pe insula cunoscută sub numele de „Sighef ’ a existat o uriaşă aşezare fortificată ce avea rol de centru tribal. Descoperiri arheologice din perioada epocii romane au fost realizate pe raza localităţilor Tăşnad (zona ştrandului), Cehal, Blaja şi Cehăluţ. Artefactele scoase la iveală de specialişti atestă prezenţa dacilor şi a germanilor pe meleagurile Tăşnadului. Cultura materială a acestor populaţii atestă un schimb intens cu zona provincială romană. Prima atestare documentară a Tăşnadului datează din perioada imediat următoare primei invazii mongole, în anul 1246. Din punct de vedere administrativ, aşezarea făcea parte în acele vremuri din comitatul Solnocu de Mijloc (viitorul Sălaj). Mai important este însă statutul său din punct de vedere al administraţiei ecleziastice: Tăşnadul a reprezentat, pe tot parcursul evului mediu, centrul vicariatului de după Meseş al Episcopiei Transilvaniei. întreaga aşezare era de altfel în proprietatea episcopului de Transilvania, cu reşedinţa la Alba Iulia. Importanţa statutului său ecleziastic a imprimat Tăşnadului o dezvoltare ascendentă, din punct de vedere economic şi al numărului de locuitori, în toată perioada medievală. In 1456 devine oppidum (târg), ajungând să reprezinte ceva mai puţin decât un oraş, însă o localitate mult mai importantă decât un simplu sat. Două decenii mai târziu, regele Ungariei, Matei Corvin, acordă episcopului Transilvaniei permisiunea de a construi o cetate din lemn sau piatră pe moşia sa din Tăşnad. Despre aspectul sau istoria clădirii sau a fortificaţiei construite nu avem aproape nici un fel Anca Deaconu * Pregătirea ştiinţifică şi realizarea expoziţiei a fost efectuată de membrii echipei de proiect: Szőcs Péter Levente (coord.), Tóth Zoltán, Anca Deaconu, Diana légár, Sárándi Tamás,Szilágyi Levente, Gindele Robert. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVII / II, 2011
