Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Un document inedit din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea” Reghin. Addenda la istoria militarilor Reghinului Florin Bogdan încetarea activităţii Cancelariei Aulice a Transilvaniei, desfiinţarea Dietei Transilvaniei au fost paşii care au condus la anexarea Transilvaniei la Ungaria, confinţindu-se astfel, pentru această provincie, instaurarea regimului dualist austro-ungar. în acelaşi timp s-a procedat şi la o reformă administrativă ce a urmărit desfiinţarea vechilor forme de organizare, respectiv a comitatelor, scaunelor şi districtelor, prin comasarea acestora rezultând noi unităţi administrative, denumite comitate: Alba de Jos, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Ciuc, Cojocna-Cluj, Făgăraş, Mureş-Turda, Odorhei, Târnava Mare, Târnava Mică, Trei Scauneşi Turda- Arieş, toate cu subdiviziuni numite plăşi. în acest context, Reghinul Săsesc este ridicat la rangul de municipiu1, iar mai apoi prin reorganizarea administrativă devine oraş cu consiliu propriu. Odată cu instaurarea dualismului austro-ungar, s-a trecut şi la reorganizarea armatei şi introducerea serviciului militar obligatoriu cu durata de 10 ani1 2. Infanteria, denumită în Ungaria „honved”, avea rol în apărarea internă. în cadrul armatei permanente, aceasta cuprindea 80 de regimente, un regiment de vânători din Tirol şi 40 de batalioane de vânători de câmp3. Facem aceste menţiuni întrucât materialul de faţă are ca obiect de studiu un document de lăsare la vatră din batalionul de honvezi nr. 27 din Târgu Mureş, document redactat în limba maghiară4. Curios este faptul că Reghinul Săsesc a devenit, în anul 1874, garnizoana batalionului 27 honvezi, sfinţirea drapelului având loc la data de 29 iunie 1874, patroana acestuia fiind baroana Agnes Banffy5. Deşi iniţial Reghinul Săsesc fusese ales ca şi loc pentru garnizoană, batalionul 27 de honvezi şi-a stabilit garnizoana, în cele din urmă, la Târgu Mureş. Cu toate acestea, prin taxele şi impozitele pe care le plătea, comunitatea din Reghinul Săsesc susţinea armata, în anul 1884, cu suma de 1.250 florini6. Revenind la documentul aflat în colecţiile muzeului reghinean, acesta se prezintă sub forma unui formular tipărit (cel mai probabil în anul 18717). Tiparul este realizat cu tuş negru, fiind vorba, de fapt, despre o singură pagină de format mare. în partea superioară a foii este prezentată stema Ungariei, iar pe părţile laterale şi jos sunt prezentate arme şi imagini cu soldaţii care făceau parte din trupele maghiare. Chiar dacă prezintă părţi lipsă la mijlocul celor două laterale nu afectează nici partea tipărită-din punct de vedere artistic-şi nici partea completată de mână care îi conferă caracterul de document. în ceea ce urmează vom reda textul documentului tradus în limba română. 1 Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2007, p. 204 apud Corpus Juri Hungarici, 1869-1871, Budapesta, 1896, p. 221. 2 Dorin-Ioan Rus, Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2007, p. 205. 11bidem, p. 206. 4 Document înregistrat la Muzeul Etnografic „Anton Badea” Reghin sub numărul de inventar 5374. 5 Dorin-Ioan Rus, op. cit., p. 212. 6 Ibidem, p. 213. 7 Partea tipărită a documentul are menţionaţi anii 1868 şi 1871 în două locuri diferite, dar data probabilă a tipăririi sale este 1871, întmcât 1868 este anul în care a fost reorganizată armata austro-ungară. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVII / II, 2011
