Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Societatea în Ţara Oaşului la începutul modernităţii considerabil spre finele secolului al XVII-lea şi începutul celui următor, când, din cauza deselor războaie şi a incursiunilor tătare, numărul lor a scăzut sensibil în comitatul Satu-Mare34 35. Situaţia categoriilor sociale neprivilegiate în Oaş este relevată de conscripţiile fiscale din anii 1694, 1708, 1711, 1712, 1717, 1719, 1722, 1724 şi 1728. Informaţiile oferite de acestea sunt limitate oferind doar posibilitatea identificării şi prezentării parţiale a acestor categorii. Localitatea Numărul de iobagi Numărul de jeleri Bixad 13-Boineşti 7 15 Călineşti 4 3 Cămârzana 40-Certeze 38 6 Negreşti 48-Prilog 7-Racşa 48-Remetea 16 Târşolţ 12 9 Trip 12 2 Tur 15-Vama 41------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------In anul 1694, în 13 aşezări din Oaş sunt conscrise 337 de persoane de stare servilă exceptându-i pe juzi, voievozi şi mici slujbaşi (în total 19 persoane). Marea majoritate a acestor locuitori au fost iobagi-302, cărora li se adaugă jelerii-3 5 35. în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea situaţia păturilor de jos din Oaş era grea. Numărul mic al iobagilor şi jelerilor combinat cu o tot mai mare nevoie de produse a dus la o cruntă exploatare a celor ce formau categoriile productive. Ca urmare au fost foarte săraci. Izvorul nu redă din păcate suprafeţele de pământ pe care le deţineau, ci doar inventarul lor gospodăresc. Acesta se reduce la vite de jug, vaci de lapte, juninci şi foarte rar oi şi/sau capre, în total, la 1694, doar 6 gospodării aveau oi şi doar 3 aveau şi oi şi capre, adică mai puţin de 2,6%36. Sărăcia acestor categorii este evidenţiată şi de faptul că din totalul de persoane amintit, nu mai puţin de 121, adică 35,9% nu aveau nici un fel de avere. Nu posedau absolut nimic, în dreptul acestora conscriptorul a notat nihil habet sau nulla posesia. în localitatea Călineşti, unde întreaga comunitate o ducea foarte greu, apare chiar un caz extrem: însuşi judele locului este fără proprietate. Acesta este un caz unic în Oaş în perioada studiată de mine. Ceilalţi supuşi se zbat şi ei în sărăcie, multora dintre ei averea reducându-i-se la una-două vite (în dreptul lor conscriptorul a notat alta nihil)37. In special situaţia jelerilor era dezastruoasă. Foarte mulţi dintre ei sunt nou veniţi în localităţile din Oaş. Unde au trăit până acum duseseră probabil un trai extrem de greu dat fiind faptul că în unele localităţi procentul acestor inquilini advena lipsiţi de orice fel de proprietate era de sută la sută. Pe ansamblul Oaşului, raportul numeric dintre iobagi şi jeleri este net în favoarea primilor. Privită însă pe localităţi, situaţia nu este peste tot aceeaşi. De pildă, în Boineşti numărul jelerilor (15) este de mai bine de 2 ori mai mare decât cel al iobagilor (7). Informaţii despre locuitorii contribuabili din Oaş reapar în perioada războiului curuţilor. O conscripţie fiscală din anul 1708 oferă date despre patru aşezări: Racşa, Prilog, Vama şi Remetea. Dintre ele cea mai importantă demografic era Racşa. în ea trăiau un număr de 53 de iobagi, aceştia au obţinut în acel an 229,9 câble de porumb, 757 câble de ovăz şi creşteau în gospodăriile lor un total de 73 de vite (boi, vaci de lapte şi juninci), 9 porci şi 118 stupi. Plăteau un impozit pe case în 34 Bujor Dulgău, Domeniul oraşului Satu Mare în secolul XVII-mijlocul secolului XIX, în Satu Mare - Studii şi Comunicări, XI-XII, Satu Mare, 1994-1995. 35 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., cutia 35, f.f. 9-14, conscripţia din anul 1694. 16 Ibidem. 37 Ibidem. 17
