Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Societatea în Ţara Oaşului la începutul modernităţii Ovidiu Mihai Hoţea O simplă privire aruncată asupra lumii medievale scoate în evidenţă deosebirile frapante între diferitele categorii sociale, în vârful piramidei sociale se afla nobilimea mare şi mijlocie urmată de mica nobilime. Aceştia formează casta privilegiaţilor. După ei urmează structurile neprivilegiate cuprinzând: ţărănimea, negustorii, meşteşugarii, jelerii şi iobagii. Gradul de libertate diferă de la o categorie la alta la fel ca şi starea materială. în general, se poate spune că societatea medievală este divizată în privilegiaţi şi neprivilegiaţi. în Oaş aveau proprietăţi, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, un număr destul de mare de nobili. în primul rând, trebuie subliniat faptul că nici o aşezare de aici nu avea un singur stăpân. Pământul şi iobagii unei singure aşezări erau împărţiţi între mai mulţi proprietari. Lucrul acesta este, în general, valabil peste tot în Europa Centrală şi de Est în această perioadă. Satele cu un singur stăpân au rămas puţine, ca urmare a fărâmiţării moşiilor nobiliare prin moşteniri. Astfel, s-a ajuns ca un sat să aibă până la câteva zeci de stăpâni. Astfel, mari familii nobiliare maghiare aveau în imensele lor domenii feudale din secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi aşezări din Oaş, precum familia Báthory. în secolul al XVII-lea, apar noi familii nobiliare în Oaş. Acestea sunt semnalate în conscripţiile fiscale avute de noi în vedere, care oferă doar informaţii indirecte şi incomplete despre ei. Aceste conscripţii sunt: conscripţia referitoare la situaţia de pe pământurile nobilului G. Mikolay din 1711, două conscripţii ale armaliştilor din anii 1713 şi 1719 şi conscripţia iobagilor fugari din 1722 şi 1725. Nici una dintre acestea nefiind o "conscriptio nobilorum", informaţiile oferite sunt foarte limitate. Nu ştim decât numele satelor unde au deţinut moşii respectivele familii nobiliare. Din păcate, nu putem şti cât din aceste sate le aparţine, câţi iobagi deţineau sau ce venituri obţineau de acolo. Ştim doar cât impozit încasa statul de pe moşiile lor. Excepţie face o conscripţie din 1725 referitoare la situaţia de pe pământurile nobilului Michaelis Bagossy. De această dată sunt menţionate exact bunurile sale. El deţinea în Boineşti 22 de sesii şi o jumătate de sesie, în Negreşti 68 de sesii, în Remetea 26 de sesii şi un sfert de sesie, în Racşa 32 de sesii şi un sfert de sesie, în Trip 20 de sesii şi un sfert de sesie şi în Vama 64 de sesii şi un sfert de sesie1. Cazul familiei Bagossy este unic. Pentru celelalte familii nobiliare din Oaş nu avem informaţii în conscripţiile menţionate care să permită mai mult decât descoperirea numelor localităţilor unde aveau proprietăţi. Bécsky este o veche familie nobiliară, originară din comitatul Sălaj, dar având ramificaţii şi în comitatele Satu Mare şi Ugocea. Este o familie nobiliară importantă din categoria magnaţilor. Din rândurile ei, la 1693, s-a ridicat un vicecomite al Sătmarului, György al Il-lea, pentru ca în 1738 aceeaşi funcţie să fie deţinută de un alt membru al familiei - György al IlI-lea2 La 1694, familia avea posesiuni în Târşolţ, iar în 1703 în Boineşti, Bixad, Tur şi Prilog3. Károlyi era una dintre cele mai vechi familii de magnaţi de origine maghiară. încă din secolul al XlV-lea familia câştigă "dreptul de paloş" de la regele Ungariei, în 1609 Mihály primeşte rangul de baron, în 1641 fiul său, Ádám devine comite de Satu Mare pentru ca în 1661, un alt fiu al lui Mihály, László, să ajungă comite de Satu Mare. Fiul său, Sándor a jucat un rol important în războiul curuţilor. în 1721, comite de Satu Mare devine Ferencz, iar în septembrie 1758 fiul său Antal4. în anul 1703, Károlyi Sándor deţinea posesiuni în Călineşti, Tur şi Prilog5. 1 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., fascicula II, act nr.311, f.2, conscripţia armaliştilor din Satu Mare din anul 1725. 2 S. Borovszky, Szatmár vármegye, Budapesta, f.a., p. 580. 3 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., cutia 35, (acte nenumerotate), f.9 şi cutia 58, (acte nenumerotate), conscripţia iobagilor fugari din plasa Baia Mare realizată în 1722. 4 S. Borovszky, op. cit., p 592. 5 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., cutia 58, (acte nenumerotate), conscripţia iobagilor fugari din plasa Baia Mare realizată în 1722. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVII / II, 2011
