Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Sárándi Tamás diferite munci de sezon. Prin aceste metode se urmărea învăţarea limbii germane de către cât mai multe persoane.61 62 63 Cea mai drastică măsură a statului a fost închiderea şcolilor, la începutul anilor ‘30. In urma acestor măsuri limba germană a fost introdusă peste tot. O altă metodă consta în înfiinţarea şcolilor de stat. în majoritatea cazurilor, acestea reprezentau lovitura cea mai grea, iar preoţii, temându-se de pierderea controlului asupra şcolii, au acceptat introducerea limbii germane. în frunte cu episcopia sătmăreană, preoţii au folosit cel mai des sabotajul împotriva decretelor autorităţilor de stat. începând din anul 1926, ei primeau aproape anual câte un decret care insista asupra introducerii limbii germane. Preoţii fie nu răspundeau la acestea, fie protestau prin diferite petiţii, invocând legea din 1926. Majoritatea petiţiilor au fost înaintate ministerului învăţământului, dar au fost ocazii când au fost adresate personal regelui. în cele mai numeroase cazuri, petiţiile au rămas fără răspuns. Au existat situaţii în care parohia a intentat proces autorităţilor locale, invocând drepturile sale în calitate de susţinător al şcolii. Majoritatea proceselor au fost sabotate de tribunale cu numeroase măsuri administrative, sau pur şi simplu parohiile nu au fost acceptate ca entităţi juridice. 64 O altă metodă folosită a fost desemnarea unor cadre didactice nevorbitoare de limbă germană la clasele germane. în multe cazuri posturile de învăţători de la clasele cu predare în limba germană au rămas vacante. în 1930 s-a produs o ruptură în relaţia preoţimii cu episcopia. Noul episcop, István Fiedler a fost desemnat de papă la iniţiativa guvernului român, aceasta fiind o alegere intenţionată a unui preot fdogerman din Banat. Episcopul a sosit la Satu Mare convins că va găsi condiţii asemănătoare Banatului, unde majoritatea şvabilor vorbeau încă limba germană. în acelaşi timp, guvernul român i-a furnizat unele informaţii din care reieşea că mişcarea şvăbească sătmăreană are într-adevăr o bază reală. Astfel, episcopul era iniţial de acord cu scopurile acesteia. Repetate conflicte au avut loc din această cauză între Episcopie şi preoţi. în 1930, episcopul a încercat să-i convingă pe preoţi de importanţa predării religiei în limba germană, decretând în acelaşi an şi desfăşurarea slujbelor în limba germană la iniţiativa Gaiiamt-ului. Unul dintre cele mai serioase conflicte a avut loc cu preotul din Cămin, care se opunea ferm liturghiei în limba germană, afirmând că nici unul dintre enoriaşi nu înţelege limba. Convins de dreptatea sa, şi-a oferit chiar şi demisia în cazul în care episcopul nu îşi schimbă punctul de vedere.65 După un timp, conştientizând realităţile sătmărene, episcopul renunţă la poziţia sa şi acceptă faptul că maghiarizarea şvabilor este un proces ireversibil. Măsurile ulterioare de introducere a limbii germane sunt doar efectele presiunii guvernului român.66 Gaiiamt-ul a încercat stabilirea unor relaţii favorabile cu cercurile superioare bisericeşti prin intermediul statului. în 1928-29 au înaintat două petiţii Vaticanului în care accentuau faptul că şvabii ţin şi la limba lor germană, şi la religia lor romano-catolică şi 61 Conform declaraţiilor preoţilor, tinerii s-au întors repede din Banat, deoarece nu erau de acord cu „moravurile libere” care ignorau obiceiurile religioase şi presupuneau să se lucreze şi duminica. Mai pe larg vezi CĂMIN, însemnarea din anul 1926. 62 La Cămin în 1934, la Tiream în 1930, la Ardud în 1934, la Turulung în 1928. 63 Excepţia este Turulungul, unde s-a reintrodus limba română. 64 Tribunalul din Oradea nu a acceptat în 1931 petiţia parohiei, argumentând că episcopia este cea care susţine şcoala şi nu comunitatea religioasă. 65 Pentru dialogul lor vezi CĂMIN, însemnarea din anul 1931. Rămâne de văzut când se schimbă atitudinea episcopului. Ironia sorţii este că episcopul, la început simpatizant al cauzei germane, ajunge să fie demis din funcţie în 1939 sub acuzaţia de participare la un complot organizat de guvernul maghiar. 96
