Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Greco-catolicii sătmăreni la sfârşitul veacului al XVIII-lea Viorel Ciubotă Cu mulţi ani în urmă primeam de la regretatul preot şi istoric Petre Bologa fotocopia unei conscripţii a credincioşilor greco-catolici din oraşul Satu Mare datând din anul 1797 şi care consemna persoanele de această religie care tocmai în acei ani se străduiau să-şi ridice o biserică nouă, necesară atât din cauza creşterii numărului de enoriaşi dar şi din cauza distanţei prea mari pe care credincioşii din vechiul oraş Satu Mare o parcurgeau pentru a ajunge la biserica „Sfântul Nicolae” din Mintiu, singura biserică greco-catolică a urbei, neîncăpătoare pentru cei 1400 de credincioşi. în cercetările efectuate în Arhiva de Stat din Transcarpatia am descoperit o altă conscripţie a credincioşilor greco-catolici din Satu Mare (nu cuprindea pe cei din Mintiu), datând din anul 1796 şi care validează şi în acelaşi timp completează pe cea din anul 1797. Este de remarcat că această statistică însoţea un memoriu al comunităţii greco-catolice ('Graeci Ritus catholicae comunitatis Cives et Inhabitatores) adresat împăratului de la Viena şi în care cereau o clădire şi biserica care aparţinuseră ordinului religios al Paulienilor desfiinţat, aflate acum în posesia Fiscului1. Tot în acest sens semnalăm şi un alt document important din acea vreme şi anume o scrisoare a lui Vasile Kozák preotul bisericii „Sfântul Nicolae” din Satu Mare şi vicar al comitatului Sătmar, adresată în 22 mai 1784, Magistratului Oraşului Satu Mare, în care cerea ca acesta să-şi exercite dreptul de patronat asupra bisericii greco-catolice2 afirmând că şrecocatolicii reprezentau cea de-a doua religie şi limbă din oraş (secundum Ritus et Linguasy. Revenind la cele două statistici ale locuitorilor din partea Sătmarului vom face câteva constatări generale. în a doua jumătate a veacului al XVIII populaţia oraşului aproape că se dublează. Astfel dacă în 1769 erau 5068 de locuitori, în anul 1809 populaţia oraşului ajunsese la 9881 de suflete1 2 * 4. Aceasta se datorează şi unui spor natural al populaţiei, al unor condiţii mai bune de igienă (se înfiinţează primul serviciu medical în oraş) dar şi unui aflux de populaţie rurală de toate naţionalităţile, aflux favorizat de reformele iozefine şi în primul rând de desfiinţarea iobăgiei5 în al doilea rând există un Şematism al episcopiei greco-catolice de Mukacevo datând din anul 1792 şi publicat abia în anul 1994 din care rezultă în mod clar că la Satu Mare exista parohia „Sfântul Nicolae” şi la care erau arondaţi toţi cei 1343 de greco-catolici care locuiau atât în partea sătmăreană a oraşului cât şi în Mintiu6. Se remarcă că la Cărei existau în acelaşi an - două parohii greco-catolice, cea ruteană (ucraineană) cu 900 de suflete, iar cea românească cu 1580 de suflete7. O altă problemă o ridică structura naţională a greco-catolicilor sătmăreni. Credem că în lipsa unor noi documente care să facă lumină în această chestiune putem doar să afirmăm că între aceşti greco-catolici găsim români (aici îi includem şi pe români), ruteni (ucraineni), un număr mic de greci care-şi pierduseră deja limba în favoarea limbii maghiare, precum şi un număr mic de sârbi. Toţi aceştia umblau la singura biserică greco-catolică a 1 Arhiva de Stat Ujgorod, fond 151, opis 5, inv. nr. 1402. 2 Acest fapt însemna asigurarea celor necesare traiului preotului prin atribuirea de pământ arabil şi fâneaţă din proprietatea oraşului. 1 Loc. Cit., fond 151, opis 1, inv. nr. 3229. 4 Sarkadi Nagy Mihály, Szatmar - Németi szabad királyi város egyházi és polgári történetei, voi. II, Szatmár, 1861, p. 288. 5 Vezi pe larg Angelika Schaser, Reformele iozefine în Transilvania şi urmările lor în viaţa socială, Sibiu, 2000. 6 Bendász István, Kői István, A Munkácsi Görögkatolikus Egyházmegye lelkészségeinék 1792 - évi Katalógusa, Nyíregyháza, 1994, p. 86. 7 Ibidem, p.83. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVI / II, 2010
