Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Ţara Oaşului în zbuciumul istoric de la cumpăna secolelor XVII-XVIII Proprietarii feudali care nu au avut resurse pentru a coloniza germani s-au ocupat de atragerea slavilor (ruşi şi slovaci) şi a românilor. Aceştia din urmă coboară din regiunile montane în câmpiile mănoase pentru a-i ajuta la recoltat. Slavii au repopulat localităţi întregi. Cel mai mare teritoriu era însă locuit de români, foarte mulţi fiind aduşi din Oaş. Evreii, venind din nordul Mării Negre ca însoţitori ai ungurilor în secolul al IX- lea, au ajuns apoi în Transilvania. Aici au pătruns în mod treptat probabil în mici grupuri de populaţie în decursul mai multor secole. Ca o dovadă a prosperităţii lor, în secolul al XIV-lea, primeau de la Ştefan Báthory jurisdicţie proprie. Aşadar, de acum înainte, au avut condiţii şi mai favorabile ca să evolueze33. Károlyi Sándor a colonizat evrei la Cărei pentru relansarea comerţului, trimiţândule şi un rabin din Bratislava. Evreii au fost excluşi din Satu Mare şi din oraşele miniere ceea ce nu i-a împiedicat să se înmulţească la sate unde li s-a permis acest lucru. Aşadar, asistăm la un fenomen controlat de autorităţi în ce priveşte zona urbană, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în mediul rural unde evreii au pătruns spontan. Ei apar în actele notariale ale comitatului unde-şi încheiau afacerile între ei în limba lor şi în traducere maghiară. Acest lucru s-a întâmplat şi în Oaş, evreii reuşind practic să monopolizeze comerţul de aici până la declanşarea Holocaustului. Din interese economice sunt aduşi şi armeni, dintre cei veniţi în Ardeal în vremea lui Apaffy Mihály. în comitatul Satu Mare, mulţi s-au îmbogăţit, ba chiar au devenit nobili. în comitat trăia un conglomerat multietnic. După numele locuitorilor, aceştia erau: 87,83% maghiari, 9,68% români, 2,05% germani, 0,4% ruteni şi 0,04% sârbi şi croaţi. O statistică realizată pe acelaşi principiu, adică după numele locuitorilor, prezintă pentru anul 1720, dintr-un total de 247 de localităţi din comitatul Satu Mare, 147 de aşezări sunt în întregime locuite de unguri şi 39 de localităţi cu majoritatea locuitorilor maghiari. Procentele acestea sunt fără îndoială greşite. O statistică făcută după nume este înşelătoare deoarece cei ce scriau conscripţiile, fiind maghiari, dădeau nume maghiarizate persoanelor de altă etnie. De pildă: oláh pentru români, német pentru germani sau szász pentru saşi. Localităţi întregi erau locuite numai de români, astfel în Oaş: Bixad, Boineşti, Călineşti, Cămârzana, Trip, Tur şi Certeze34. Asupra acestui conglomerat de naţii vor stăpânii vechii nobili, singura schimbare fiind creşterea averii şi a influenţei grofilor din familia Károlyi. Timp de trei generaţii ei vor deţine funcţia de comite, locul adunărilor comitatului mutându-se la Cărei (Nagykároly). Fenomenul fugii iobagilor de pe moşii, la începutul secolului al XVIII-lea, a fost urmat automat de încercarea proprietarilor feudali de a-şi repopula latifundiile. De pildă, acelaşi Károlyi Sándor încearcă să-i readucă pe iobagii fugiţi din satele sale Mihăieni şi Ţeghea (comitatul Sălaj)35. Fenomenul fugii de pe moşii, în Oaş, este relevat de o conscripţie din 1722 privind "fugitivi colonis" din plasa Baia Mare36: 33 Gheorge Haiduc, Istoria comunităţii evreieşti din comuna Vctma-Oaş de la venirea lor pe aceste meleaguri până la emigrarea acestora în Israel, în Studii şi Comunicări, Satu-Mare, 1997, p. 247-274. 34 Magyar statisztikai közlemények, Budapest, 1896, p. 372. 35 Bujor Surdu, Liniile dezvoltării social-economice a Transilvaniei în secolul al XVIII-lea până la răscoala lui Horea, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, III, 1690, p. 103-110. 36 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., cutia 58, (acte nenumerotate), conscripţia iobagilor fugari din plasa Baia Mare, realizata în 1722. 45
