Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Ovidiu-Mihai Hoţea comitatului sunt înrolate şi persoane din Oaş. în 1709, în aceste regimente se regăseau 19 persoane din Negreşti, Vama, Boineşti, Bixad, Certeze şi Târşolţ5. Există informaţii că şi locuitori din Ugocea au luptat sub steagurile lui Gheorghe Rákóczi6. La mijlocul lui august, Rákóczi ajunge sub zidurile Sătmarului7. Ştia că va întâmpina o rezistenţă puternică din partea locotenenţilor imperiali Löwenburg, Glökelsberg şi Sickingen dar, în pofida faptului că nu dispunea de artilerie şi nici de infanterie instruită, pentru a păstra moralul trupelor, el încercuieşte cetatea spre a o înfometa. Previzibil, asediul Sătmarului a ţinut însă mult. Habsburgii au predat cetatea abia la 1 ianuarie 1705. Rákóczi i-a distrus zidurile temându-se că va cădea din nou în mâinile austriecilor. Chiar dacă pentru moment a pierdut controlul, la 7 iulie 1704 dieta din Alba Iulia proclamându-1 pe Francisc Rákóczi principe al Transilvaniei, situaţia externă se va schimba însă în defavoarea curuţilor. Astfel, armatele imperiale au revenit de pe fronturile apusene. Francisc Rákóczi s-a refugiat în Polonia iar, în absenţa sa, nobilimea, care l-a sprijinit, a început tratativele pentru pace. Stările comitatului Satu Mare, la 11 aprilie, aleg reprezentanţii lor pentru discutarea condiţiilor de pace. Aceştia au fost: Klobusiczky György, Borcsay Zsigmond, Ajtay Mihály, Gyulaffy László. Lor li s-a spus că „de acum o pace lungă e socotită de comitat ca fiind scopul de urmărit”8 9. Pacea s-a semnat la Satu Mare în 29 aprilie 1711, împăratul acordând curuţilor amnistia şi libertatea religioasă, la fel ca până acum. După războiul curuţilor, o singură invazie va mai atinge comitatul Satu Mare până la 1848. Este vorba de invazia tătarilor, ultima care a avut loc, din anul 1717. Tătarii intră în Transilvania pe la Bistriţa şi până la Satu Mare distrug tot ce le iese în cale, luând 8.000 de robi şi încercând să se retragă. Groful Károlyi Sándor îl însărcinează pe Bagossy László să înarmeze nobilimea din valea Tisei şi să-i urmărească pe tătari. Pentru a-i prinde între două focuri a blocat şi pasul Borşa. Vor fi atacaţi de ostaşi ai comitatului dar şi de locuitori bine înarmaţi conduşi de Karácson Teodor (Crăciun Toader). în timp ce o parte din oamenii lui aruncau cu pietre - ca la Posada - Karácson cu restul trece la contraatac. Tătarii sunt puşi pe fugă, iar cea mai mare parte dintre robi eliberaţi. Doar câteva zeci au fost duşi în captivitate. Karácson Teodor va fi înnobilat de împărat4. Dincolo de aceste războaie propriu-zise situaţia din comitatul Satu Mare era agravată şi de conflictele dintre iobagi şi proprietarii feudali. Cum am văzut, în momentul în care Rákóczi a trecut Tisa, numeroase familii nobiliare din comitat au trecut în tabăra sa de frica represaliilor iobăgimii. Nemulţumirii generată de sărăcie i s-a adăugat şi cea provocată de prozelitismul catolic şi greco-catolic la care uneori iobagii români ortodocşi au reacţionat violent. Astfel, mănăstirea greco-catolică din Bixad, care funcţiona din secolul al XVII- lea, este atacată în 1703 de români ortodocşi care o incendiază şi-l omoară pe abatele fondator, călugărul grec Isaia, ucis de românul Suhaj János. Aceste răscoale ţărăneşti au contribuit la amplificarea climatului de nesiguranţă generat de războiul curuţilor şi de invazia tătară. Trebuie luate în considerare, de asemenea, şi acele cete de haiduci care s-au constituit. Acestea probabil nu au fost neînsemnate din moment ce renumitul Gligor Pintea 5 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., cutia 46 (acte nenumerotate), f.462, Extractussa az vitezhö rend 1709. 6 Vasil. Scurtu, Cercetări folklorice în Ugocea românească, în Amarul Arhivei de Folklor, Bucureşti, 1942, p. 123-301. 7 Samu Borovszky, Op.cit., p. 486 x Ibidem, p. 490. 9 Ibidem, p. 492. 40
